Paradoxul lui Tesla sau perpetum mobile
„- Perpetuum mobile de speța întâi, care inițial viza încălcarea primului
principiu al termodinamicii. Actual în această categorie intră toate
dispozitivele care încalcă principiul
conservării energiei, indiferent în ce formă.
-
Perpetuum
mobile de speța a doua, care inițial
viza încălcarea celui de al
doilea principiu al termodinamicii. Actual în această categorie
intră toate dispozitivele care violează comportarea statistică a materiei la nivel molecular.
-
Perpetuum
mobile de speța a treia, concept de
dată recentă. În această categorie intră dispozitivele care, deși nu
schimbă energie cu exteriorul (sunt sisteme izolate),
își păstrează mișcarea pe timp nelimitat, încalcând ireversibilitatea
fenomenelor”,
conform enciclopediei libere Wikipedia, sau,
„- Dispozitiv fizico-chimic capabil să
funcționeze efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească
energie din exterior.
- Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm
rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune
repetată lasă impresia unei mișcări continue.
- Mișcare continuă.”
conform definiţiei 2004-2024 dexonline (https://dexonline.ro)
Filozofia neconvențională susține
aceste paradoxuri care sunt de fapt o armonie și normalitate a naturii care
suntem și în care existăm. Plecând de la logica noastră neconvențională simultan/dialectică
a perfecțiunii veșnic/eterne ca devenire și transformare. Este absurd
dacă nu „imposibil” să
credem sau să spunem că totul este o simultaneitate/dialectică perfectă
neconvențională ca Unicitate, Dumnezeu sau Sistem, în aceiaşi clipă/moment
să credem sau să spunem că energia, masa, materia sau puterea, conținuturile
sau corpurile, etc., ca secvențe sau părți ale lor, sunt limitate, imperfecte sau
antiperfecte, etc. Ar fi ca și când am nega infinitul sau nelimitatul lor ca
perfecțiune. În acest context putem spune, fără să limităm lucrurile sau
lucrările naturii, Unicității sau Lui Dumnezeu, etc., că există perpetum mobile sau energia căutată de
..Tesla, etc. Chiar dacă noi sau alții nu am ajuns la ele sau poate nu vom
ajunge la ele niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând, din cauza limitelor noastre
ca părți sau secvențe ale perfecțiunii și nu pentru că nu există. Dacă masa sau
materia sunt veșnice și eterne, evidența ne spune că și energia sau puterea lor
sunt veșnice și eterne. Cu atât mai mult cu cât nu poate exista devenire și transformare
perfectă sau veșnic/eternă în lipsa simultaneității lor dialectice ca
secvențe neconvenționale. Unicitatea și Dumnezeu sunt Perpetum Mobile prin definițiile și convențiile
naturii, inclusiv umane sau științifice, o dată cu ele tot ceea ce există de la
substanță cu configuraţie și psihic la existență cu formă și spirit, etc. Din clipa/moment
în care Unicitatea, Dumnezeu, unicitățile și dumnezei, conținuturile și
corpurile, entitățile/univers și obiectele/fenomen, existența,
forma și spiritul transformarea, spaţiul și timpul, etc., există. Cu siguranța
logicii noastre neconvenţionale și simultan/dialectice, a armonie și
normalității paradoxului și paradoxurilor, etc. Și o dată cu această înțelegere
a semnificaţiei există și paradoxul enrgiei nelimitate și al perpetumului mobil
ca perfecțiune veșnic/eternă, chiar dacă noi sau alții, orice conținut sau
corp, etc., nu putem ajunge la ele, acum, niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând.
