Reflectare

O altfel de critică (analiză)

Să nu vi se pară prea comun titlul, aş dori sa-l considerati  simplucomplex în acelasi timp ca pe orice entitateunivers (ca entitateunivers să întelegeţi totul, de la cuvînt la idée, la existenţă, spirit, formă, sau univers, adică orice şi oricine, aşa cum le-a creat  Dumnezeu sau cine stie, universul neconvenţional)  sau  relativabsolut,  ca pe orice există sau nu există în acelas timp. Să nu va speriaţi de acest nou mod de abordare a literaturii, al unei discuţii, este o nouă matematică, o nouă filozofie, teista şi ateistă în acelaşi timp şi ca orice ştiinţă sau filozofie sau religie. Se aplică la orice  entitateunivers, pentru că evident oricine şi orice are o filozofie, o religie, o matematică, o reflectare a realităţii, etc.  (chiar  si o carte sau o moleculă, sau un pom, sau o floare, daca noi nu îi putem reflecta filozofia, nu îi putem conventionaliza această filozofie,  nu înseamnă că nu o are)  Noi nu cunoaştem filozofia universului neconvenţional  infinit de infinit teistă sau ateistă din jurul nostru, sau a particulei elementare comune întregului univers neconvenţional şi nici nu o vom cunoaşte. Poate că noile convenţii introduse de mine  nu vă sînt prea clare, simplucomplex sau finitinfinit, sau altele dar nici nu doresc să le explicitez acum, doar să le întelege-ţi ca simultaneitate, pentru ca în realitatea neconvenţională aşa sînt, noi nu le putem reflecta însă decît convenţional ca realitateiluzie care şi ea este o convenţie de neconventional (paradox) tot aşa cum arta, ştiinţa, sau filozofia sînt convenţii sau dacă doriţi sînt reflectari ale realităţii făcute de spiritul nostrum. Reflectări individuale dar şi de grup,  cu precizarea că egoismul şi individualismul nostru  este evident crezînd că noi ca entitateunivers  sîntem singurii care reflectăm realitatea (gîndim) şi că celelalte entităţiunivers (pomi, flori, atomi sau planete, etc.) nu reflectă iluziarealitate a lui Kafka sau Camus, sau Hedegger  în spiritul lor deşi poate unele entităţiunivers  le reflecta mult mai corect (sîntem egoişti în acest  sens şi limitaţi de condiţia noastră umană). Ca dovadă ca pămîntul are reacţii serioase, pîna la a ne dezmoşteni de apartenenţa la el. Nu noi îl  avem pe el ci el pe noi, mai mult, nu noi avem în colecţie natura ci ea pe noi prin fiecare entitateunivers a ei şi nu se ştie cît ne va mai suporta. Iniţial am dorit să-i  spun “o alta critică literară “ dar termenul nu se refera doar la literatura  ci şi la gîndirea dumneavoastră convenţională  sau a oricărei entităţiunuvers. (reflectare, gîndire  a realitaţii, filozofie sau literatură, propriei dumnevoastra entităţiunivers sau individgrup).  Ca individ unic în universul neconvenţional, infinit de infinit, centrul acestui univers pentru voi însăşi, ca grup pentru că un infinit  mic de entităţiunivers vă definesc, atîta timp cît vă menţineţi  formaexistenţaspiritul entităţiiunivers a dumneavoastră, ca asociere a grupului respectiv) Sînteti şi sîntem doar convenţionali, ca spirit şi ca formă şi ca existenţă, ca orice entitateunivers  noi doar reflectăm realitatea, transformînd-o într-o iluzie ce devine realitatea noastra, ca şi iluzia noastra sau a celorlalti, de unde concluzia ca noi si orice entitateunivers trăim ca o  iluzie a realitatii, sau ca realitate a noastră. O realitate convenţională, ca şi notiunea de infinit sau infinit de infinit, sau ca orizontul realitatii unde dacă ne apropiem el se îndepartează raportat la noile noastre elemente de formaexistentaspirit. În aceste condiţii încerc să vă provoc la redefinirea convenţiilor dumneavoastră sau a altor entităţiunivers privind deocamdată doar critica (analiza) în care simultaneităţii trebuie să-i  dăm ce-i al ei, iar noi să ne apropiem de locul nostru. Astfel: relativabsolutul  trebuie să-l  înţelegem ca pe o realitate a noastra în care totul este o convenţie dacă ne referim la un sistem  ca realitateiluzie umană dar  că şi noi sîntem o realitate neconvenţionala ca dovadă că gîndim, simţim, intuim, setimentalizăm, instinctualizăm  realitatea, doar că nu o putem reda ca simplă conventie. Ne apropiem de sensul ei dar automat ea se îndepartează de noi şi civilizaţia suportă acelaşi proces  crezînd că cu cît conventionalizează (defineşte, gîndeşte, descoperă) mai mult, se apropie de realitate. Se înşeala, realitatea se îndepartaeză continuu, pentru că noi nu vom putea niciodată reflecta realitatea, ea rămîna paradox, şi aşa va rămîne, ca să o putem reflecta spiritul  foloseste un truc ieftin o dezasambleaza pentru a o reasambla, ca în cinematografie unde ne trebuiesc 24 de  imagini pentru a reda mişcarea sau în literatura  unde, Faulkner, Kafka sau Fowles, dezasambleaza un tablou sau o acţiune sau le asambleză iniţial ca apoi sa le conventionalizeze la nivelul spiritului său pe sectiuni pentru ca în final să le facă înţelese publicului larg care nu are spiritul  adecvat acestei operatiuni dar poate realiza  ce nu a relizat initial adică întelegerea, convenţionalizarea,  spiritualizarea simultaneitatii. În curînd acestea vor deveni noile legi ale paradoxului universal, o astfel de analiza scoate în evidenta simplulcomplex  al titlului sau al realităţii din jurul  nostru  paradoxal cu stabilitatea convenţiilor noastre unice în univers, dar simultane cu realitatea. Să nu credeţi că matematica, filozofia sau litreratura sau infinitul mic al spiritului nostru  pot fi separate între ele, este doar o iluzie a relităţii fiecăruia din noi  şi a tuturor entităţilorunives, ele sînt simultane, este nevoie să le analizăm separat în convenţii pentru a le sintetiza mai apoi în alte convenţii simultane tinzînd către realitate dar niciodată realitate. Cîte entităţiunivers sînt atîtea realităţi convenţionale şi încă altele neconvenţionale. Dacă citesc toţi oamenii din univers o carte tot atîtea interpretări, reflectări, convenţii, la fel şi pentru orice entitateunivers, infinit variante convenţionale (eu îi spun infinit mic pentru că depinde de entitateaunivers) şi infinit de infinit realităţi (şi  pomii, sau florile sau animalele mai nou ascultă muzică, de ce n-ar reflecta, gîndi ceva şi despre literatură sau artă, mai mult sau mai putin?) şi toate de la negativ  la pozitiv în spiritul nostru  conventional. Aş putea continua concret pe orice literatură, sau stiinţă, sau artă, etc., dar acest lucru îl puteti decide doar dumneavoastra, cu mult respet!...

Universul neconvenţional este universul de dincolo de limitele entităţii mele univers (formaexistentaspirit) ca formă, ca existenţă şi ca spirit.