Iluzia unei realități

Ultima picătură de rezonanță

Două secvențe materie/energie din noi sau din alții la un pahar de vorbă fără sunete sau priviri sau rătăciri deșarte, fără zîmbtere în colțul gurii sau semne de neînțeles. Doar tăcere, o tăcere transfromată în limbaj sau mai exact doar rezonanțe nențelese pline de-nțeles.

- Draga mea ce poate fi această ultimă picătură de rezonanță, ne aparține sau este doar imaginația noastră ca reprezentare dincolo de noi în oameni sau plante sau simple materii/energie?

- Nimic mai simplu. Este picătura care umple pharul indiferent de natura lui sau a picăturilor pe care le adună. Oamenii și plantele și tot ce există știu asta dacă vor iar dacă nu vor subconștientul lor știe întotdeauna ce este această iultimă picătură a necazurilor lor dar și a bucuriiilor care le transformă sufletele de la o extremă la alta. Este picătura aparentului lor dezechilibru față de sistemele lor de echilibur și nu față de Dumnezeul lor (sau Entitatea/Univers/Neconvnețională) pe care îl reprezintă. Din păcate ei nu stăpînesc fenomenul în ansamblul lui ci doar rezonanțele de la care pleacă acest fenomen și care dincolo de fiecare dintre noi ne fac iubitori sau demonici sau  inutili sau doar simpli oameni de neînțeles. Toți înțeleg, mai mult sau mai puțin, că există o ultimă picătură de speranță sau ultima picătură a unui pahar cu apă dar limitele lor trebuie să meargă mai departe căci paharul poate fi de sticlă sau din alt material dar la fel de bine poate fi sufletul sau spiritul care ne face ceeea ce suntem fiecare din noi. Nu au înțeles și nu vor înțelege totul dar trebuie să caute mereu dincolo de limitele lor atît de mici pentru noi și atît de mari pentru ei.  Noi sau ei sau natura pe care o reprezintă avem picături de rezonanțe neimportant dacă materie/energie sau doar rezonanțe abstracte ca idei. Ultima idee a unui spirit poate genera dezastrul sau celebritatea, prostia sau geniul, ecgilibrul sau isteria, indiferent de natura lor căci ultima picătură de rezonanță naște dezastrul unei idei sau tăceri sau limbaj, atunci cînd după nenumărate rezonanțe ca idei conștiente sau subconștiente ale noastre, sau ale lor, deja paharul este plin fizic sau doar spiritual. Și nu trebuie să căutăm prea aproape, nu trebuie să căutăm ultima idee sau picătură de rezonanță sau acțiune ce ne umple paharul trebuie să căutăm genetica ei neconvnețională de nelimitate astfel de picătri conștiente sau nu în noi sau dincolo de noi pe toate direcțiile spațiu/timp care ne definesc. Și care au umplut paharul dincolo de ultima lui picătură de rezonanță de materie/energie sauidei pe care le cuprinde și care au generat umplerea acestui pahar.

- Ce faci draga mea. La muți Ani!

- Mersi dragule dar încă nu m-am trezit cum trebuie îmi place starea asta de veghe și vis. Am avut o zi lungă și somnul de seară înainte de somn mă răsfață după un astfel de efort. Ce bani mai avem în sertar?  

- Cam 2000 de lei. Materia își impune legile ei dincolo de rezonanța sentimentelor noastre.

- Parcă erau mai mulți. Nu mă poți păcăli.

- Să înțeleg că eu i-am cheltuit cu distracțiile mele care nu există sau poate i-am băut chiar dacă nu prea fac acest lucru, cu femeile nici atît.

- Am să veruific de acum în acolo și nu o să mai las banii la întîmplare niciodată.

- Nu vrei să îți primești cadourile mai întîi?

Păcat ar trebui să mă duc la plimbare ca să nu ne certăm de ziua ei pe un subiect fără importanță. Puțin aer curat îmi liniștește conștientul și între timp se poate liniști și subconșțtientul meu sau al ei care ne face materialiști în acest moment chiar dacă nu suntem decît materie/energie.

- Asta însemnă că lipsești de la ziua mea?

- În nici  un caz, eu doar evit ultima picătură de rezonanță ce poate genera criza dezastrului acestui moment sau dezechilibrul paharului plin al naturii noastre sentimentale. Sărbătoresc ziua ta cu alegerea mea de a vărsa din picăturile strînse în pahar de-a lungul timpului,  în noi, fără să știm sau fără să vrem acest lucru.

- Asta dacă știi cînd este plin paharul sau cînd vine ultima picătură de rezonanță materie/energie sau idei.

- La mulți ani draga mea! Fericirea nu doar se trăiește se întreține cu mare grijă conștientă și subconștientă pe tot parcursul acestei existențe.

- La mulți ani mami! Prea multă filozofie noi doar vrem să fim fericiți, să sărbătoruim. La muți ani! Îi spun și copii o dată cu berea și dulciurile și cadourile demult pregătite să își intre în rol ca și multa dispoziție din noi și din jurul nostru.  

Am plecat să mă plimb iar pe trotur de-a lungul unui mare bulevard, printre mașinile parcate aiurea pe trotuar, mă tot gîndesc la plutonul care în cadența lui fără să știe distruge podul peste care trece. Cu cîntec sau în liniște fără să știe că ultima picătură de rezonanță este atît de aproape de ei. Nu doar că aduce dezastrul ideilor lor pe care nu le cunoaștem dar natura suportă propriile ei dezastre căci ultima picătură de rezonanță nu iartă nici spirit nici natură nici univers niciodată. Ea construiește sau distruge cu aceiași ușurință și indiferență în același timp ca expresie a nihilismului ei, ca expresie a începutului care sfîrșește sau a sfîrșitului ca început simultan. La fel în noi în spirtul fiecăruia dintre noi ultima picătură de rezonanță construește și distruge în același timpă și formă și existență și spirit la fel fără să stim sau plini de conștiența noastră. Și credem de atît a timp că ultima picătură de rezonanță este cheia micilor sau marilor nostre dezastre sau plăceri sau doar discuții sau ceartă sau bătaia dintre semenii noștri uneori moartea lor. Paharul se umle nu într-o fracțiune de secundă ci în toată dimensiunea spațiu/timp a existenței nostre, sau dincolo de ea, în fiecare secundă sau minut sau oră sau zile de cînd ne-am născut pînă la moarte. Din cînd în cînd mai vărsăm din picăturile de rezonanțe, bune sau rele, la gura sobei sau pe margine șanțului sau poate în profesia pe care ne o alegem sau doar în familia sau copii pe care îi iubim.  Dacă acestă rezonanță este materie/energie sau doar idee sau amîndouă la un loc noi suntem paharul acestor picături de rezonanțe pe care trebuie să avem grijă să îl gloim din cînd în cînd ca să nu se reverse, ca să nu provoace dezastre sau doar nemulțumiri. Natura are rezonanțele ei prin subconștientul fiecărei fințe sau lucru, Dumenzeu la fel sau conștientuil nostru și nu știm care din ele și cînd poate fi plin paharul sau cînd sau cum vine ultima picătură de iubire sau de speranță sau a dezastrului acestor fenomene dar știm că de atîtea ori ”ne sare muștarul” cu sau fără voința sau știința noastră uneori credem că știm sau căutăm o justificare în ceea ce ni se întîmplă ca prezent fără să gîndim că paharul nu are doar o picătură ci multe alte astfel de ultime picături de rezonanță sau idei sau materie/energie. Noi căută o logoică a lucrurilor sau ideilor naostre uitînd că dincolo de logica naostră și noi și Dumezeu și entitatea care le cuprinde pe toate logica este ilogică și invers și conștientă și subconștientă la fel și sens și fără sens pentru totdeauna.

Secvențele discută iar, indiferent dacă atomi sau molecle, plante sau animale sau mult mai mici sau mult mai mari, nelimitat de mic nelimitat de mnari,

- Cine crezi că are aceste idei noi sau oamenii care ne reprezintă?

- Și noi și ei și orice fenomen sau lucru are rezonanțele lui.

- Mai mult știi că orice rezonanță are răspunsul ei, la oameni conștiință, la lucruri răspunsuri de efecte așa ca în cazul podului și plutonului cu care este în rezonanță ce are ca efect dezastrul lor sau poate doar o teamă de necunoscut neînțeleasă și de ei ca și de noi sau conștiința fiecăruia. 
(Fragment din romanul ”Iluzia unei realități”, Tudor Păroiu)