Redefinirea probabilității,
probabilitate neconvențională
O dată cu neconvenționalul care ne
demonstrează nelimitatul existenței oricărui conținut sau entitate/univers,
inclusiv particular al lor, apare necesitatea să reevaluăm probabilitatea
apariției și dispariției acestora. În limitele umane sau științifice de la care
plecăm, probabilitatea are limite zero și unu, chiar dacă folosim ca
justificare a probabilității valorile zero și infinit pentru a cuprinde sau
defini orice cifră sau număr. Indiferent de natură situație sau organizare,
care pot fi extrapolate la orice conținut sa entitate/univers, corp sau obiect/fenomen,
etc., știind sau cunoscând, în mod clar, că unitatea „1” poate fi substituent al oricărui conținut sau entitate/univers,
corp sau obiect/fenomen, după caz.
Dacă plecăm de la formula matematică,
1= 0x∞
care este un nedeterminat, în mod
neconvențional o putem face determinat prin indicele „j”, ce îi redă natura specifică, respectiv,
1j = 0jx∞j.
Ba mai mult o putem aduce acolo unde
îi este locul, ca relație a naturii simultan/dialectice și
neconvenționale de secvențe sau părți, după caz. Context în care putem scrie
relația limitat doar la cifre sau numere dar și dincolo de această limită ca
expresie a oricărui conținut sau entitate/univers. Adică,
1nj = ňj/ňj ,
unde și când unitatea neconvențională
„1nj” este echivalentul ei dialectic ca
simultaneitate a nelimitatului mic, „ňj”, cu nelimitatul lui mare, „ňj”. Mai departe unitatea devine simultan/dialectică
și neconvențională, are ca relație a naturii,
adică,
1sim/dialj = 1nj/ňj/ňj ,
unde și când „1nj” este simultaneitatea iar ňj/ňj este dialectică simultaneității
respective. Simultaneitatea trebuie înțeleasă ca semnificație ca o neputință a
oricărui conținut sau entitate/univers de a cuprinde sau defini
dialectica în nelimitatul ei. Alt fel spus, simultaneitatea nu există dincolo
de repere, situații sau sisteme de referință, unde și când totul este doar
dialectică ce aparține unei simultaneități nelimitat de mari sau de mici după
caz, chiar dacă există. Un absurd sau „imposibil” de comparat sau raportat, la fel ca
relativul sau sintagma, umană sau științifică, „totul este relativ”, unde și când acest tot relativ este
un absolut, ca orice devenire și transformare cu paradoxul și perfecțiune lor.
Fără limite, excepții, nedeterminat, entități bine definite, constante sau
invariabile, absurd sau „imposibil”, etc.
Evident relația generalizată simultan/dialectică
și neconvențională a oricărui conținut sau entitate/univers, va arăta
astfel,
@sim/dialj = @nj/ňj/ňj ,
unde și când unitatea a fost înlocuită
cu semnul/simbol specific oricărui conținut sau entitate/univers.
Să revenim la oile noastre,
probabilitatea, probabilitatea simultan/dialectică și neconvențională și
valorile lor fără limite, excepții, nedeterminat, entități bine definite,
constante sau invariabile, absurd sau „imposibil”, etc. Context în care probabilitatea
nu mai are limite zero și unu ci nelimitatul mic și mare al oricărui conținut
sau entitate/univers. Adică
@nj/ňj = ňj
și
@nj/ňj = ňj .
Similar formulelor matematice, umane
sau științifice ca probabilitate a
apariției unității sau echivalentului ei ca natură specifică corp sau obiect/fenomen.
Respectiv,
1nj/ňj = ňj
și
1nj/ňj = ňj .
sau
1j/0j = ∞j
și
1nj/∞j = 0j .
Desigur ținând cont că orice unitate,
cifră sau număr, corp sau obiect/fenomen, conținut sau entitate/univers
neconvențională și simultan/dialectică nu are limite. Alt fel spus
devenirea și transformarea este perfectă
fără limite, ca paradox, armonie și normalitate a lui, etc. Inclusiv noi cu
umanul sau știința noastră, etc. Chiar dacă niciodată, nicăieri, niciunde și
nicicând nu noi ci alții ca noi sau alt sau alt fel de uman sau știință. Aceste
variante ale probabilității pot fi scrise ca simultaneitate/dialectică
și neconvențională de secvențe sau părți, după caz, prin simpla particularizare
a relației general valabile ca natură, respectiv,
@sim/dialj = @nj/ňj/ňj ,
având ca probabilitate simultan/dialectică
și neconvențională
@nj/ňj = ňj
și
@nj/ňj = ňj .
În concluzie,
probabilitatea apariției sau dispariției are valori între zero și infinit nu doar unu și zero cum se
specifică în sens clasic, uman sau științific. În caz contrar sau limitat, ca
uman sau știință, însemnă ca semnificație ori că nu am fi existat ori că am fi
dispărut de mult dacă luăm în considerare că umanul și știința admit
probabilitate zero ca inexistență cu sau fără natură, sau unu ca apariție
sigură, chiar dacă totul este relativ.
Nu există și nu pot exista
valorile de zero și unu ca probabilitate, constante sau invariabil, etc., pe o
devenire și transformare perfectă și nelimitată. Să ne aducem aminte că orice
constantă comparată sau raportă cu infinitul este zero, corelat cu faptul că
noi sau orice conținut, corp, etc., suntem limitați iar natura care suntem și
în care existăm nelimitată. Mai mult că „în natură, nimic nu se pierde,
nimic nu se câștigă, totul devine și se transformă”, fără contrarii care „se
anulează reciproc”. Ceea evidențiază că probabilitatea este între
nelimitatul mic și cel mare, sau dacă nu putem înțelege ca semnificație
nelimitatul lor putem utiliza mai de parte zero, unu sau infinitul după caz,
desigur cu condiția să ținem cont de limită și limitare și corecțiile lor
permanente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu