De unde venim și unde plecăm

 

Din infinitul de tăcere, venim și plecăm

sau doar de-acolo de unde putem

să privim, să gândim sau să visăm,

apoi depinde până unde ajunge

privirea, gândirea și visele noastre,

sau de unde vine și pleacă

imaginația, aparent infinită,

în limitele propriilor noastre convenții.

Putem veni de la părinții care-au fost

și plecăm prin copii care sunt pentru noi

sau care vor veni pentru alții

sau poate dincolo de ei,

de bunii și străbunii lor

plecând apoi către nepoți și strănepoți,

Chiar dacă toți venim de la natura care-am fost

Plecând o dată cu natura care suntem

Către natura care va veni,

de dincolo de noi.

Apoi putem veni

de dincolo de gândurile noastre

sau de la Dumnezeu și dumnezeii lui,

Unicitatea și unicitățile la care nu ajungem,

Căci ori n-am fost

ori nu vom fi chiar dac-am fost,

Sau chiar am fost ce suntem

și vom fi și dincolo de noi.  

Oricum n-am fost ceea ce suntem

și nici că vom mai fi

Chiar dacă suntem ceea ce n-am fost

și nici nu vom mai fi ceea ce suntem,

căci totul e natură cu virtualul ei

de iluzii și umbre sau doar de vise

 în stare de veghe și de somn ale ei,

oricum le-am zice noi

sau alți după noi.  

 

Dicționar

Cuvânt înainte

Prin definiție orice, dicționar în sens clasic, este,

„operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină”.

 

Spre deosebire de varianta lui simultan/dialectică și neconvențională care este,

 

„unitate, dimensiune unică sau simultaneitate, etc., a oricărui limbaj, codat sau tradus”.  

În variantele lui, ca natură sau virtual de iluzii și umbre ale ei, sau doar proiecții ale lor umanoide. Unde și când codul sau codarea sunt un limbaj la care nu știm  sau nu cunoaștem dicționarul lui. Indiferent dacă este natură sau virtual de iluzii și umbre ale ei, inclusiv umane sau umanoide, după caz.  Sau indiferent dacă este vorba de un limbaj literar, matematic sau de altă natură, chineză, japoneză sau hieroglife, etc.

Pentru cine nu știe o limbă străină, oricare ar fi ea, acea limbă străină este un limbaj codat în lipsa dicționarului său specific. Decodarea este posibilă doar datorită unui dicționar cu axiomele și convențiile lui ca dialectică a dicționarului respectiv. Adică axiome și convenții sau cum spunem noi axiome/convenții ca dialectică.

Orice dicționar trebuie să cuprindă, obligatoriu sau simultan și dialecticile definițiilor respective, ca arhaisme, neologisme și gramatică, etc., ca variante naturale sau umanoide, posibile și „imposibile”, după caz, ale definițiilor dicționarului respectiv.  Cifre și numere, litere și cuvinte, semne și simboluri, simboluri chimice sau religioase, etc., după caz.  

 

(Fragment din lucrarea „Dicționar simultan/dialectic și neconvențional”, autor Păroiu Tudor)