Câmpuri, formă și spirit

Nu putem spune formei sau parametrilor ei direcți, că sunt consecința sau cauza/efect a  energiei sau puterii, la fel cum nu putem spune că sunt consecința sau cauza/efect  a masei sau materiei.  Nici ca uman sau știință dar nici ca neconvenţional al lor simultan/dialectic. Din simplul motiv că ambele sunt consecința sau cauza/efect a simultaneității lor dialectice de secvențe neconvenţionale.

În ajutorul nostru vine chiar limbajul convenţional al omului, umanității și științei care spun deseori că sunt „câmpuri energetice” sau „forme materiale”, făcând în mod indirect legătura dintre câmpuri, masă și energie, în sens clasic, sau câmpuri, materie și putere neconvenţionale. Ceea ce presupune și câmpuri ale masei sau substanței, câmpuri de masă/energie sau materie/putere, etc. Câmpuri ce pot fi directe sau indirecte ca parametrii direcți și indirecți sau doar formă și spirit ale substanței ca natură. Mergem mai departe și facem legătura cu evoluția care nu poate admite discontinuități pe o devenire și transformare perfectă și veșnic/eternă. În căutarea sau căutările noastre nu putem admite că din inexistență se naște existență și invers, în aceste condiții. Altfel spus câmpurile sunt gândurile și ideile naturii de la care pleacă gândurile și idile unui sistem sau doar sistem uman și științific. Gândurile și ideile creierului nostru uman sau științific ca natură sunt precursor al gândurilor și ideilor judecății și rațiunii noastre umane sau științifice ca virtual, iluzii și umbre ale naturii lor la nivel cerebral sau al organelor de simț. Unele directe celelalte indirecte ca parametrii, reguli sau principii, etc. În caz opus sau contrar însemnă ca semnificaţie sau ar însemna că ele vin sau evoluează din inexistența lor ca existență anterioară, ceea ce poate și este doar un absurd sau imposibil, uman sau științific. Dacă analizăm în acest context înțelegerea lor ca semnificaţie putem constata că știința percepută are relațiile ei comparat sau raportat la formă și spirit dar și știința ca metaforă are relațiile ei specifice comparat sau raportat la ele. Știința ca percepție prin formulele specifice parametrilor direcți și indirecți, religia prin extrapolarea lor dincolo de percepţie. Respectiv distanțe, arii, suprafețe, tensiune, culoare, câmpuri de masă/energie, gânduri și idei, etc., sau doar trăiri, emoții și sentimente, gânduri și idei ca metafore ale lor prin extrapolare ca forme percepute măsurabile ale ştiinţei. Știința ca metaforă are percepțiile și metaforele ei  specifice antimăsurabile, „obrajii roșii ai fetelor mari” sau „bunul simț” al armoniei ca echilibru/dezechilibru, ale pozitiv/negativului sau al omului simplu, etc. Dacă mergem și mai departe putem constata că multe din relațiile științei ca percepție nu se referă la formă și nici la spirit dar vom putea constata că mai nou sentimentele sunt la nivelul ADN-ului uman sau științific ca trăire, emoție și sentiment, etc. prin vibrații/rezonanțe specifice, adică tot câmpuri într-o variantă sau alta. Diapazonul emite și recepționează un câmp sau câmpuri de vibrații/rezonanță specifici și nu substanță din propria lui natură ca substanță. Desigur în ambele variante direct și indirect. La fel cum noi planeta sau orice conținut, etc. emitem și recepționăm, în permanență (numărat/peren), câmpuri directe și indirecte ca parametrii, formă sau spirit.