Cunoaşterea sau cuprinderea convenției

Altfel spus cunoaşterea sau cuprinderea convenției, comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații sau sisteme de referință convenționale și neconvenţionale.

Pe măsură ce înaintăm în neconvenționalul simultan/dialectic prezentat de noi, vom putea constata, relativ ușor, că pe de o parte, în vederea cunoașterii sau cuprinderii oricărei convenţii,  plecăm de la convențiile și axiomele nostre limitate, umane sau științifice, pe de altă parte revenim la aceste convenţii și axiome umane sau științifice, prin extrapolare. Respectiv generalul este o extrapolare către nelimitatul mare iar particularul o generalizare către nelimitatul lor mic, plecând de la axiomele și convenţiile noastre, umane sau științifice, ca dimeniune unice, unități dialectice sau simultaneități, etc. De la iluzii și umbre, umane și științifice, (virtual uman sau științific) la iluzii și umbre (virtual) ca natură sau natură/realitate și invers. Totodată putem constata, la fel de ușor, că orice axiomă sau convenție, poate fi definită prin elementele ei ca limite, domeniu de definiție, unitate dialectică (elemente neutre în sens clasic) sau unitate de comparație sau raportare (elemente de comparație sau raportare în sens clasic), atât neconvenţionale sau fără limite, excepții, nedeterminat, entități bine definite, invariabil sau constant, absurd sau „imposibil”, etc., în sens clasic, cât și convenționale, umane sau științifice cu limite, excepții, nedeterminat, entități bine definite, invariabil sau constant, absurd sau „imposibil”, etc. Mai mult putem constata principiul reversibilității lor care spune că orice convenţie este o axiomă și invers ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. Comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații sau sisteme de referință atât în limite convenţionale cât și neconvenţionale cât și dincolo de ele ca extrapolare. Atât ca natură cât și ca virtual al ei, atât ca laic cât și ca teism, atât ca matematică dar și ca religie, etc.   

În acest sens vom da câteva exemple ca să ne edificăm, plecând de  la axiomele noastre umane sau științifice, laice sau teiste.  În matematică orice convenție matematică cifră, număr, funcție sau mulțime, etc. poate fi definită prin limitele ei, domeniul de definiție, unitatea sau unitățile ei dialectice (elemente neutre) și unitatea sau unitățile ei de comparație (elemente de comparație). Plecăm în acest sens de la relația multiplicării și divizării unității matematice care este nedeterminată.  Respectiv,

0x∞ = 1,  nedeterminată, 

pe care prin indicele „j” o facem determinată ca natură și pe care o scriem, 

0jx∞j = 1j.   

Se pate constata că, prin convenţie, elementele unității sunt 0j, 1j și ∞j. asta în condițiile în care nu s-a luat în discuție negativul matematic care se poate scrie,

  0jx(-∞j) = -1j,

deoarece zero matematic nu poate fi negativ fiind un neutru, chiar dacă nu există ca și negativul de orice natură ca existență. Ca simultaneitate/dialectică neconvenţională putem scrie,

0jx(±∞j) = ±1j.

Ceea ce este o operație logică matematică, fără discuții, unde și când lipsește doar neutrul „0j” dintre infinit și minus infinit ca și dintre 1 și -1. Ca să lămurim lucrurile, (ca lucrare sau facere a naturii, zero cu sau fără  sau cu natură este între minus și plus unu sau între minus și plus infinit ca neutru, anonim, etc., după caz. Ir ca să eliminăm confuzia de orice fel trebuie să facem distincție între 0j ca început sau 0î.j, 0sf.j și neutrul lor 0nj, deoarece infinitul nu este un început sau sfârșit ci un domeniu de definiţie al oricărei convenţii matematice. În acest context relațiile ar trebui scrise,

0î.jx∞dj = 1j

0î.jx(-∞dj) = -1j

(±0î.j)x(±∞dj) = ±1j,

ca multiplicare a axiomei ca început cu domeniul de definiție al convenției respective.

Unde și când avem cele două variante, pozitivă și negativă fără un neutru al lor și a treia pozitiv/negativă cu neutru lor zero cu natură, înțelese ca semnificație a multiplicării lor. Varianta fără natură ca apozitivă sau anegativă nu poate fi luat în calcul fiind inexistență fără natură, care nu poate genera existență cu natură iar variantele pozitive sau negative separat se pot lua prin limitele sau limitările matematice convenţionale. În varianta simultaneităţii lor dialectice sau doar matematice nu, 0î.j și -0î.j, nu sunt un neutrul nici ca pozitiv dar nici ca negativ al lor. Având în vedere că neutrul este limita contrariilor lor care „se anulează reciproc” pentru toate variantele de la minus la plus infinit. Neutrul ca anonim, etc. fiind limita limită interioară și nu limită exterioară a convenţiei sau convențiilor respective. Ca natură sau virtual al ei, iluzie și umbră sau particular al lor simultan/dialectic și neconvenţională nu există conținut, @, sau entitate/univers, care să aibă limite nelimitate sau infinite, cu atât mai mult neutru sau element de comparație sau raport în condițiile în care ori nu cunoaștem reperele, situațiile sau sistemele de referință ori nu există pe o perfecțiune veșnic/eternă fără limite. Cu atât mai mult cu cât nu există contrarii dar mai ales nu „se anulează reciproc”. Matematic sau convenţional, laic sau teist, orice conținut sau entitate/univers, cifră sau număr, mulțime sau funcție, om, plantă sau animal, etc., pleacă de la un început ca zero, 0î.j și se termină ca sfârșit sau zero, 0sf.j, pe un domeniu de definiție limitat sau infinit, după caz, stabilit prin convenţii umane sau științifice ,i nu natură sau vibrație/rezonanță. Infinitul nu poate fi un început sau un sfârșit în aceste cazuri, cu atât mai mult umane sau științifice, laice sau teiste, unde și când totul este limitat de umanul, știința și convenţiile lor. Infinitul în cazurile prezentate trebuie înțeles ca semnificație a domeniului de definiție și nu ca limită, cum se consideră științific în matematică. Concret orice cifră se poate scrie,

3j ≅ 13j /03j/∞3j,

13j ≅ 03j/∞3j, unitate dialectică

03j ≅ 3j/∞3j, axioma lui 3

∞3j ≅ 3j/03j, domeniul  de definiție al lui 3,

 

fără neutru sau anonim, etc., având în vedere inexistența negativului ca și întoarcerea în timp, care sunt convenții ca iluzie și umbră, utopii, etc. În acest context 3j este convenţia respectivă care poate fi orice de la număr, cifră, mulțime sau funcție, etc., matematice, fizice chimice, om, animal, pom sau floare, etc., laice sau teiste, după caz. Respectiv, 

omj ≅ 1omj/0omj/∞ omj,

unde și când infinitul, uman sau științific, poate fi limitat, prin convenţie, la viața lui ca naștere/moarte care este nelimitată ca secvenţe neconvenţionale simultan/dialectice sau poate fi infinită dincolo de existența lui ca viață, așa cum spune religia sau teismul în general, ba chiar și neconvenționalul nostru ca natură, natură/realitate, virtual al unicității, devenire sau transformare, perfecte sau veșnic/eterne. Să nu confundăm cunoașterea sau cuprinderea convenţiei cu definiția ei, cu atât mai mult ca uman sau știință.