Începem cu litera A

 

        Am să plec cu o prezentare de principiu. Adică plec de la un cuvînt oarecare de la începutul dicţionarului ca să putem înţelege că toate cuvintele dicţionarului suportă o discuţie neconvenţională. Mai exact price convenţie, cuvînt, principiu sau entitate/univers este o simultaneitate convenţiona/neconvenţională. În acest sens convenţia este supusă atît relativului ei convenţional cît şi absolutului ei neconvenţional. Adică orice cuvînt are o reprezentaere (o definiţie, reflectare, etc.) convenţională, una reală şi una neconvenţională. Şi în acest sens am luat spre analiză un cuvînt de început al dicţionarului, respectiv :  

      „ABÁTERE, abateri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) abate² și rezultatul ei. ◊ Expr. Abatere de la regulă = excepție. ♦ Încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferența dintre valoarea reală și cea proiectată a unei piese. – V. abate².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink “

Dacă analizăm acest cuvînt, această convenţie, vom constata că şi la analiza convenţională acest cuvînt este limitat ca definiţie. Nu spune nimic de relativul lui raportat la proporţia abaterii şi nimic dacă abaterea este pozitiv/negativă sau doar pozitivă sau doar negativă, ceea ce mi se pare insuficient dacă dicţionarul face parte din cunoaşterea ştiinţifică şi nu filozofică în general. Să înţeleg că abaterea este o latură a imoralităţii sau aparţine şi moralităţii, v[ asigur că poate fi şi o abatere morală foarte bine dar şi una imorală la fel de bine. Dicţionarele de pînă cum nu fac aceste distinţii pe de o parte pentru că nu pot, pe de altă parte pentru că nu au luat în calcul simultaneitatea pozitiv/negativ sau simultaneitatea convenţional/neconvenţional. Acum trebuie să încercăm să facem distincţie între cele trei variante ale cunoaşterii noastre referitoare la cuvîntul “abatere” dar privit şi ca generalizare, respectiv varianta convenţională, reală şi neconvenţională. Plecăm de la următorul argument, varianta convenţională este aparent şi relativ o variant stabilă, o entitate, cu variantele de dicţionar posibile şi atît, ea nu ea în discuţie relativul acestui cuvînt dincolo e dicţionar, care în realitate există. Variata reală ia în discuţie simultan şi acest relativ al convenţiei respectiv a cuvîntului “abatere”, din acest motiv cuvîntul are mii de interpretări, nuanţe, sensuri, ba chiar nonsensuri, etc. Există o întreagă simbolistică a oricărui cuvînt în mintea oamenilor dar nu numai şi celelalte entităţi/univers au simbolistica lor faţă de acest cuvînt. Mai mult în raport de suportul acestuia (piatră, lemn, film, hîrtie, apă, aer, sunete, vibraţii, etc.) simbolistica lui creşte foarte mult pentru orice entitate/univers. Aceasta este partea reală a reflectării acestui cuvînt şi de altfel a oricărui cuvînt sau convenţie. Dincolo de toate aceste variante există o variant neconvenţională în care cuvîntul nostru nu mai este cuvînt el este o sumă limitat/nelimitată de alte entităţi/univers, semne, sunete, vibraţii şi rezonanţe, etc. la care noi nu vom ajungem niciodată. Trebuie să înţelegem o dată pentru totdeauna că şi aceste cuvinte ca şi orice entitate/univers este rezultatul intersecţiei nelimitatului de mare (simplu nlimitat ©) şi a nelimitatului de mic 0 (adică 0 nelimitat de mic sau 1: © = 0) une 0© = 1.  În concluzie trebuie să înţelegem că originea unei entităţi/univers şi deci şi a cuvîntului “abatere” este în nelimitatul trecut şi continuă în nelimitatul viitor dincolo de orice capacitate a cunoaşterii convenţionale limitate. Indiferent cît de mare este limitatul, chiar infinit apropiat de nelimitat. Cuvîntul “abatere” este o sumă limitată de convenţii şi o sumă nelimitată de neconvenţii sau secvenţe 0 nelimitat de mici, acolo unde nu există convenţii ca sunete, litere, cuvinte, etc. sau de orice natură. Dacă doriţi în neconvenţional cuvîntul “abatere” se poate defini ca:

Reflectarea diferenţei dintre doi sau  mai mul’ţi  parametrii ai unei transformări, sau dintre două sau mai multe transformări.  

Să nu înţelegem însă că această definiţie este una neconvenţională, ea este neconvenţonală pentru convenţional, ca extrapolare a acestuia, nicidecum neconvenţională în sine. Aşa cum am spus acolo la Neconnvenţionalul în Sine, nelimitat,   dispar total convenţiile iar noi sau alte entităţi/univers nu vom ajunge niciodată, nu putem atinge într-un fel sau altul nelimitatul.