Dicţionar neconvenţional:absolut

Absolut

În convenţional,

“ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., s. n., adv. I. 1. Adj. Care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. ◊ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. 2. S. n. Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. ◊ (Fil.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 4. Adj. (Mat.; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 5. Adj. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ◊ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus, fr. absolu.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink”

În neconvenţional,

Suma nelimitată a relativului pe care îl cuprinde.
Perfecţiunea, nelimitatul, Universul în Sine, Dumnezeu, etc. În definiţia convenţională se amestecă reprezentările nelimitate, neconvenţionale cu cele limitate convenţionale. Este absurd să credem că este ceva idependent total în covneţionalul nostru. Nu putem vorbi de o monarhie absolută cum nici de o argumentare absolută sau de o logică perfecta atîta timp cît toate aceste noţiuni sînt umane şi limitate este ca şi cum am crede în perfecţiunea care nu există sau logica pură a lui Husserl, ambele la fel de limitate de existenţa lor şi a umanităţii. Şi ştim cu toţii că şi noi şi umanitatea sînem atît de limitaţi. Trebuie să remarcăm un lucru foarte important, acest absolut nu este ceva necunoscut, ceva în afara timpului şi spaţiului cum s-ar crede el este o sumă nelimitată de relativ ceea ce definiţia convenţională nu ne precizează. În realitate şi absolutul din definiţia clasică este o sumă de relativ chiar şi logica pură a lui Husserl este o sumă de relativ, diferenţa este că suma convenţională a absolutului convenţional este limitată în spaţiu/timp în timp ce absolutul Universului în Sine sau al lui Dumnezeu este nelimitat în spaţiu/timp. Şi temenul de “monarhie absolută” implică o sumă limitată de monarhii şi nu doar una şi nelimitată. Ca relaţie matematică şi ca demonstraţie a simultaneităţii absolutului cu relativul sau invers sau ca simultaneitatea a filozofiei cu matematica putem scrie,
A = ∑r¡ unde
0 ≤ ¡ ≤ © r este secvenţa elementară de relativ cum sîntem noi sau orice entitate/univers iar A este abolutul nelimitat. Suma este de la nelimitatul de mic “0” la nelimitatul de mare “©”. Orice entitate/univers face parte din absolut şi are un absolut al ei sau mai exact o perfecţiune către care tinde în transformarea ei sau de la care a plecat. Absolutul şi relativul sînt simultane iar relaţia prezentată este o relaţie de simultaneitate. Noi înşine sîntem un absolut şi un relativ simultan prin faptul că sîntem rezultatul produsului nelimitat de mic cu nelimitatul de mare şi o sumă nelimitată de relativ. Orice particular din noi este un nelimitat şi un absolut ca şi un relativ simultan. Orice atom sau moleculă, orice entitate/univers este un absolut, respectă legea nelimitatului său adică “orice diviziune a nelimitatului este un nelimitat” sau revenind la absolut” orice divizune a absolutului este un absolut”.  Respectă legile T*. Orice diviziune rămîne un absolut ca şi orice atom sau moleculă pentru că este un nelimitat de mare raportat la secvenţele nelimitat de mici pe care le cuprinde. Oricît de mică ar fi o entitate/univers ea este nelimitat de mare faţă de nelimitatul de mic pe care îl conţine. Orice convenţie este un absolut sau un nelimitat de mare de secvenţe nelimitat de mici. Sînt convins că este evidentă diferenţa celor două definţii şi că se vede că definiţia neconvenţională include ca un caz particular orice definiţie convenţională referitoare la absolut. Trebuie să facem o distincţie clară între absolutul neconvenţional, nelimitat şi absolutul convenţional limitat.