Dicţionar neconvneţional:acţiune

ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2. Desfă­șurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. action, lat. actio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

În neconvenţional,

Efectul direct sau indirect al materiei/energie de orice natură este o acţiune.

Din primă instanţă trebuie să sesizăm limitele definiţiei convenţionale la om şi umanitate pentru că  nu putem să ne limităm singuri la noi şi universul nostru uman cînd ştim că nu sîntem singuri în acest univers dar nici dincolo de el unde nu ajungem. Orice entitate/univers este posesoarea acţiunii energiilor proprii sau a celor din universul în care trăim. Energia este efectul materiei şi deci rezultatul acţiunii acesteia. Ideile sînt efectul unor energii şi deci rezultatul acţiunii acestora ca şi forma de altfel. Orice transformare este efectul unei acţiuni. Şi existenţa este efectul unei energii ca şi forma sau spiritul unei entităţi/univers şi deci şi ele sînt efectul unei acţiuni al energiei de o anumită natură. Acţiunea este tocmai actul prin care unversul se transformă, în cazul lui Hegel contrariile fiind considerate vinovate de acţiunea sau dialectica lui. În cazul nostru neconvenţional orice acţiune este efectul unei energii şi pleacă de la energia neconvenţională de atracţie/respingere simultan. În spatele oricărui fenomen este o atracţie/respingere sau o energie convenţională sau neconvenţională. Nu trebuie să limităm definiţia acţiunii doar la o activitate generată de o energie convenţională sau să limităm acţiunea la cazul particular al ei care are efect mişcarea. Şi reacţiile chimice, fizice, biologice, etc. sînt efectele unor acţiuni. Orice fenomen este rezultatul unei acţiuni sau al uneia sau mai multor energii şi evident toate respectă legile neconvenţionale T*. Ideile noastre sînt o permanentă acţiune, indirectă este adevărat faţă de acţiunile directe generate de energiile directe convenţionale sau neconvenţionale. Să nu uităm că mişcarea este un caz particular al acţiunii, ea este un caz particular al transformării. După cum se vede în definiţia dicţionarului clasic nu se face legătura directă între acţiune şi rezultatul ei transformarea, între acţiune şi efectul ei transformarea sau în particular mişcarea. În noua definiţie limitele s-au extrapolat la nelimitat, nu mai există excepţii, chiar dacă extrapolarea noastră este limitată întotdeauna din cauza naostră şi nu pentru că ar fi limitată. Este limitată nu pentru că ea este limitată ci pentru că noi sîntem limitaţi şi nu putem atinge nelimitatul extrapolării.  O reacţie chimică este rezultatul unei acţiuni al unor energii, Universul în Sine este rezultatul unor alte energii, sînt efecte ale acestora şi orice efect al unei entităţi/univers sau materie/energie este o acţiune chiar dacă noi avem tendinţa să credem că acţiunea se limitaeză doar la convenţiile noastre.
Acţiune = ∑efectelor uneia sau mai multor energii 
sau
 A = ∑e¡
unde e¡ aste efefectul energiilor  interioare şi exterioare ale unei entităţi/univers, totalitatea energiilor ce acţionează asupra ei.