Contrarii

Mă plimb adesea pe alei sau merg fără de sens pe drumuri ne-nţelese,

- Şi cît aveai de gînd să stai?

- Nu stau şi nici nu fac nimic,

Plec trist şi mă întorc la fel.

Mă duc după un scop sau poate un destin

Mă-ntorc la fel de gol şi fără scop şi poate fără suflet.

Cînd am plecat contrariile îmi erau suspine

Cînd m-am întors suspinele erau furtuni în lacrimi de durere

Şi totul sub un cer albastru liniştit

şi o perdea de raze calde

De răsărit de soare,  

Deja îmi pare că sunt mort

Căci viu am fost şi n-am ştiut ce sunt.