Armonia umană sau științifică

Armonia naturii nu trebuie confundată cu armonia umană sau ștințifică, una respectă principiul generalizat al natuii inclusiv pe cel al naturii lui Lavoisier iar contrariile nu „se anuleazpă reciproc”, cealaltă nu respectă principul generalizat al naturii, nici măcar principiul limitat al naturii lui Lavoasier iar contrariile „se anulează reciproc”. Singura varinată ca să găsim armonia, umană sau științifică, a noastră sau a oricărui conținut ca entitate/univers este, pe de o parte ca știința percepută, fizică, matematică, chimie, astrofizică sau fizică cuantică, etc., laică sau teistă, să accepte, cuprindă sau să cunoască spiritul ca existență a substabței, teiste sau laice, în aceiași clipă/moment în care, sau la la fel cum, științele ca metaforă, religie, parapsihologie, astrologie, zodiac, alchimie sau premoniție, etc., trebuie să cuprindă sau să definească substanța ca existență a spiritului lor, teist sau laic, etc. Substanța cu formă și spirit, laică sau teistă, a fost este și va fi armonia umană sau științifică, în orice variantă a ei, generală sau particualră, indiferent de situație, natură sau organizare a ei, chiar dacă noi sau alții nu putem cuprinde sau defini această înțelegere a lor ca semnificație.