Reîntoarcerea la natură (pagină de roman)

Singura soluție ca să putem continua existența ei și propria noastră existență ca natură, degradarea naturii este degradarea noastră ca natură. Din acest motiv am denumit filozofia neconvenţională sau simultan/dialectică filozofia naturii ca reîntoarcere la natură și nu pentru că ar fi natura însăși. Cu atât mai mult natura în variantele ei ca realitate sau extranatură, natură ca natură/realitate sau natură ca virtual al unicității lor, inclusiv umană sau științifică. O condiție obligatorie deoarece lumea, omul, umanitatea și știința lor s-au rătăcit de natură iar așa cum ne spun generațiile anterioare când te-ai rătăcit întoarce-te la locul de unde ai plecat. În cazul nostru ca natură la natura care suntem și în care existăm și noi și generațiile anterioare, prezente sau viitoare, într-o variantă sau alta. Alt fel spus  nu uita de unde ai plecat sau cine ești și la propriu dar și la figurat, așa cum ne-au spus și ne spun părinții încă. În caz, opus sau contrar, vom putea constata pe propria noastră natură, relativ ușor, tot felul de inepții ca extreme sau extremism de la globalizarea capitalistă sau comunistă, dictatorială sau democratică, bancară sau politică, etc. Fapt ce este o consecință a înțelegerilor greșite sau eronate, din neștiință sau interese, etc. Ca exemple putem da eliminarea desenelor animate pentru rasismul lor, virtualul ca iluzii și umbre că putem eradica discriminarea, sclavia sau sărăcia,  prostia sau incultura, crima sau hoția, etc. Ce dovadă mai clară putem aduce decât ceastă luptă inutilă și costisitoare, material, spiritual sau existențial, etc. Ca rătăcire sau abatere de la natura care suntem și în care existăm, unde și când facem tot posibilul să inducem o imunitate științifică care nu respectă principiile și regulile naturii fiind bazată pe contrraii care „se anulează reciproc”. Legile și normele umane și științifice fiind prin convenţii sau definiții doar virtual ca iluzii și umbre ale principiilor și regulilor naturii, vise sau utopii specifice omului și umanității, în nici un caz natură în oricare variantă a ei. Unii chiar cred că putem deveni nemuritori, că nu mai avem nevoie de natură, că selecția naturală este o iluzie sau umbră iar moartea nu este o necesitate ci doar un absurd și „imposibil”. Oare nu vedem că eradicarea hoției sau crimei presupune creșterea către nenumărat sau numărat/extranumărat a infinit a numărului și puterii poliției și polițiștilor la fel cum eradicarea bolilor și bolnavilor presupune același nenumărat al medicilor, instituțiilor medicale, a profesorilor sau educatorilor în cazul copiilor, etc. Toate acestea doar pentru că părinții nu mai respectă natura privind educația și creșterea copiilor lor, sau oamenii preferă medicamente în locul soluțiilor specifice fiecăruia dintre noi, cum făceau generațiile anterioare când lipseau medici, medicamente luând toate acestea din natură, etc. oare nu vedem că suntem cobai ai propriilor noastre legi și norme, umane sau științifice, că acumulăm valori materiale în detrimentul naturii ca apoi să îi folosim ca să salvăm propria noastră natură care suntem și în care existăm, că folosim tehnologiile ca să ne tratăm de bolile profesionale ale tehnologiilor, că acumulările materiale sau umane le distrugem în mod voluntar prin războaie, revolte sau inechități, că sclavia, sărăcia, discriminarea, prostia și incultura, dar și bogăția, cultura sau antidiscriminarea, etc., în loc să fie reduse, ca să nu spune eradicate, au ajuns la cote incredibile. Făcând discrepanța dintre ele de nestăpânit,  provocând un extremism pe toate palierele naturii de la spirit la substanță sau formă, de la  individ la societăți sau chiar întreaga umanitate, etc. Natura în perfecțiunea ei nu admite extremismul, ea este simultaneitatea/dialectică veșnică și eternă ca perfecțiune ale cărei contrarii respectă în totalitate principiile și regulile naturii și nu „se anulează reciproc” niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând. Priviți cum animalele nu distrug și nu omoară mai mult decât este necesar ca natura să meargă mai departe, există o armonie, normalitate sau cumpătare de la care natura nu abdică, omul, umanitatea și știința lui deși sunt limitate caută să evadeze dincolo de limite călcând propriile lor legi și norme dar și regulile și principiile naturii lor sau în acre există.  Omul nu este nu este mulțumit niciodată, nicăieri și niciunde ca o necesitate a lui de a deveni și a se transforma permanent sau numărat/peren în limitele lui.  Păcat că are minte, judecată sau rațiuni dacă le folosește dincolo de armonia și normalitatea naturii prin rătăcirea lui de natură. Alte fel spus întoarceți-vă la natura care sunteți și în care existați sau nu uitați de unde ați plecat, cine sunteți și cine ați fost ca să puteți vedea ceea ce veți fi prin generațiile viitoare. Nu vă „tăiați craca de sub picioare”, prin mintea, judecățile și rațiunile voastre,  cum ne sfătuiesc generațiile anterioare prin știutul și cunoscutul lor.