Capital

Ca natură non dialectică  a dicţionarului clasic „capital” este,

„CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ♦ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din fr. capital, germ. Kapital. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink”

„CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap]. Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink”,

iar

„CAPITALÍSM s. n. Sistem politico-economic care se întemeiază pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și de schimb. – Din fr. capitalisme. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink”.

Prin convenţie, beneficiu al unicităţii sau situaţiei/stare a ei ca câștig/avantaj, avantaj ca stare sau realitate, câștig ca situaţie sau natură, capital ca iluzie a câștigului naturii, capital  al situaţiei ca sistem sau profit, profit uman sau științific, etc.

Ca natură nedialectică a dicţionarului simultan/dialectic „capitalism” este,

„virtualul câștigului”,

ca expresie sau termen generic al devenirii unicităţii inclusiv orice particular al ei, printre care:

-  unicitate,

„virtualul câștigului ca unicitate”,

convenţie ca metaforă a situaţiei/stare sau naturii/realitate a ei sau,

„capital.unicitate”, 

convenţie ca percepţie a virtualului câștigului unicității respective, comparat/extracomparat cu repere sau situaţii. În condițiile în care orice capital al unicităţii este un virtual al câștigului perceput al ei iar orice virtual a  câștigului un capital.unicitate dincolo de percepţie, capital.unicitate o simultaneitate/dialectică sau capital/extracapital (necapital) ca situaţie/stare a unicităţii,  

-  situaţie,

„extracapital”,

convenţie ca metaforă a situaţiei sau naturii ei sau,

„capital”,

convenţie ca percepţie a extracapitalului situaţiei respective, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii. În condițiile în care orice capital este un  extracapital perceput al ei iar orice extracapital un capital dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată acelaşi capital cu acelaşi extracapital al situaţiei. Cu condiția să nu confundăm, în nici un caz, extracapitalul cu profitul, beneficiul, Capitalul, avantajul, câștigul, favorul, chilipirul, necapitalul sau anticapitalul, inexistența lor ca acapital sau non capital, etc., ştiind că orice capital este un capital dincolo de percepţie ca situaţie, 

-  stare,   

„extracapital ca stare”,

convenţie ca metaforă a stării sau realităţii ei sau,

„capital.stare”,

convenţie ca percepţie a extracapital stării respective, extracomparat sau extracomparativ cu repere sau situaţii. Unde şi când orice capital al stării este un  extracapital perceput al ei iar orice extracapital un  capital dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată acelaşi capital cu  acelaşi extracapital al stării,    

-  situaţie ca sistem

„extracapital  ca sistem”,

măsură sau măsurabil, convenţie ca metaforă a situaţiei ca sistem sau naturii ei sau, 

„capital.sistem”,     

măsură sau măsurabil, convenţie ca percepţie a extracapitalismuluii situaţiei respective ca sistem, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii, indiferent de situaţie, natură sau organizare. Unde şi când orice capital al situaţiei ca sistem este un extracapital  perceput al ei iar orice extracapital un capital dincolo de percepţie al situaţiei ca sistem, măsură sau măsurabil, în orice variantă a lor. Cu aceiaşi condiție să nu confundăm, în nici un caz, extracapitalul, situaţiei ca sistem, cu profitul, beneficiul, Capitalul, avantajul, câștigul, favorul, chilipirul, necapitalul sau anticapitalul, inexistența lor ca acapital sau non capital, etc., ale situației ca sistem, ştiind că orice capital este un capital dincolo de percepţie și invers al situaţiei ca sistem, chiar dacă totul este măsură sau măsurabil. 

Ca gând sau idee umană, ştiinţă, asemănare şi identificare a lor, ca egal, antiegal sau inegal ca identic, etc., orice capital devine uman sau ştiinţific, măsură sau măsurabil precis, cu opus sau contrar care „se anulează reciproc” și nu respectă principiile naturii. Ca virtual, uman sau științific, al naturii despre extracapital, profit, beneficiu, Capital, avantaj, câștig, favor, chilipir, necapital sau anticapital, inexistența lor ca acapital sau non capital, etc., ca virtual, iluzie și umbră, în nici un caz natură, natură/realitate sau virtual al unicității lor.

Ca simultaneitate/dialectică putem spune că orice „capital” ca situaţie este,    

„simultaneitatea/dialectică a  secvențelor extracapitalului”,

pe care îl cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale ale situaţiei în general sau,

„supraunitarul simultaneităţii/dialectice a capitalului/extracapital”,

sau al necapitalului câștigului situaţiei în general sau,

„simultaneitatea/dialectică a  secvențelor anticapitalului”,

pe care îl cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale ale situaţiei ca sistem, opus sau contrar în particular sau,

„supraunitarul simultaneităţii/dialectice a capitalului/anticapital”,  

sau al necapitalului câștigului situaţiei ca sistem, opus sau contrar, în particularul ei. Altfel spus orice capital este de fapt un extracapital, ca alt sau alt fel de capital şi invers, de secvenţe neconvenționale ale simultaneităţii lor dialectice.     

Plecând de la profit, beneficiu, Capital, avantaj, câștig, favor, chilipir, etc., este relativ simplu să definim capitalismul atât profitul, beneficiul, Capitalul, avantajul, câștigul, favorul, chilipirul, etc., cât și capitalismul și capitalizarea lor, este individuală și colectivă, ca simultaneitate/dialectică neconvenţională. Chiar dacă știm și cunoaștem că nu există proprietate sau proprietar pe o devenire și transformare perfectă sau veșnic/eternă a lor.  În aceiași clipă în care există o individualizare și globalizare a lor în toate variantele lor, capital sau anticapital, capitalism, anticapitalism, socialism sau comunism, capitalizare sau anticapitalizare, etc. Ca natură, natură/realitate și virtual al unicității lor sau doar virtual ca iluzie și umbră umană sau științifică. În oricare variantă a lor dusă la extremă sau extremism sunt nevroze ca boală sau defect al omului, umanității și științei care duc mai devreme sau mai târziu la convulsii, revoluții sau catastrofe, etc. Având în vedere că perfecțiunea devenirii și transformării ca veșnic/etern al lor este doar armonie în (normalitate) sau dincolo limitele unei convenţii (nevroză). Nevrozele sunt o normalitate chiar dacă sunt dincolo de limitele unei sau unor convenţii deoarece dincolo de repere, situații sau sisteme de referință nu există convenţii, în plus fac parte din perfecțiunea devenirii și transformării. Chiar dcaă sunt o normalitate, extremele sau extremismul lor, ca nevroză, boală sau defect, duc mai devreme sau mai târziu la convulsii, revoluții sau catastrofe, etc., ca natură, natură/realitate și virtual al unicităţii, în general, sau doar umane și științifice, în particular, etc. În oricare variantă capitalistă anticapitalistă, socialistă sau comunistă, individuală sau colectivă, etc. Plecând de la profit, benefici, Capital, avantaj, câștig, favor, chilipir, capitalizare sau capitalism, etc. Chiar dacă nu există și nu poate exista posesie, aparținere, deținere şi stăpânire, etc. pe o devenire și transformare, perfectă sau veșnic/eternă, cu atât mai mult, umană sau științifică, ce nu respectă principiul naturii iar contrariile ei „se anulează reciproc”. Este doar un virtual al situaţiei ca iluzie și umbră, dacă luăm în calcul că ceea ce primim de la natură dăm înapoi întotdeauna și noi dar și orice unicitate, conținut sau entitate/univers, lume, corp sau obiect/fenomen, etc. Ca uman sau știință  suntem posesori sau nu doar prin convenţiile noastre, chiar dacă nimeni, nimic, nicăieri, niciodată, nicicând și niciunde nu îți poate lipsi sau nu poți avea, ceva pe care nu ai, posezi sau stăpânești, etc., alt fel spus, în sens clasic, nu poți avea ceva ce nu duci cu tine în mormânt şi deci nu este al tău, în sens clasic.

Fără a limita capitali doar la „Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere, iar capitalismul la  „Sistem politico-economic” limitate la  uman, umanitate sau știință ca sistem social, la definițiile clasice sau alte filozofii convenţionale, ceea ce știm sau credem că știm despre ele, etc. Având în vedere că definiția clasică şi non dialectică nu știa ce este aceea unicitate, neconvenţional sau simultaneitate/dialectică dincolo de contrariile lui Hegel ca situaţie, opus sau contrar în sens clasic, cu atât mai mult ca absolut/relativ al definițiilor noastre. Să nu uităm că orice individ este grup şi invers iar orice capital un anticapital sau ... şi invers în acest sens ca secvenţe neconvenţionale ale simultaneităţii lor dialectice. Ceea ce ne permite să spunem sau să credem că orice capital, capitalizare, capitalism, socialism sau comunism, etc., este sau poate fi individual sau colectiv, după caz.

Totodată capitalul sau extracapitalul simultan/dialectic și neconvențional nu trebuie confundat cu variantele lui clasice sau moderne de antecapital sau neocapital, socialism sau neosocialism, capitalism sau neocapitalism, etc. Noi trebuie să eliberăm capitalul ca şi anticapitalul lui de limitele lor, umane sau științifice, în condițiile în care socialul nu este doar uman sau științific ci şi extrauman, antiuman, druid sau umanoid, etc., cu atât mai mult cu cât totul pleacă de la cuante, corzi sau stringuri și dincolo de ele, simultan/dialectic și neconvenţional, etc. În plus nu trebuie să uităm de haosul oricărui sistem există, ştiind și cunoscând că se definesc reciproc odată cu indiferența/întâmplare  a lui. Ca teoretic şi practic, uman sau ştiinţific, orice extracapital devine anticapital, social, sau socializare sau comunizare, dup caz. Din aceste motive capitalismul duce la o societate introvertită spre deosebire de socialul și socializarea socialismului sau comunismului, etc. Chiar și în limitele dicţionarelor clasice ca „proprietatea privată asupra mijloacelor de producție”. Deși NU există proprietar sau proprietate decât în mintea și rațiunea umană sau științifică. Gândurile şi ideile de capital, capitalism, comunism sau  socialism, etc. în oricare variantă a lor generală sau particulară, a dicţionarelor clasice, sunt doar umane sau științifice, utopii sau deziderate, teoretice sau practice, care nu pot şi nu vor putea să se realizeze niciodată de nimeni, nicăieri, nicicând şi niciodată în perfecțiunea, eternitatea sau veșnicia lor. cu atât mai mult fără să respecte principiile naturii sau cu contrarii care „se anulează reciproc”. Alt fel spus, limitat la gânduri şi idei capitalul şi capitalismul sunt expresia egoismului şi altruismului uman, ca înțelegere a semnificației lor, duse la limita virtualului stăpânirii, deținerii, aparținerii sau posesiei individuale sau colective a proprietății în limite lor umane sau științifice specifice, care nu respectă principiile naturii iar contrariile lor „se anulează reciproc”. Şi haosul, dincolo de sistemele noastre de referinţă umane sau științifice, are capitalul sau capitalismul lui,  chiar dacă noi sau alții nu putem compara sau raporta acest lucru cu repere, situații sau sisteme de referinţă, teoretice sau practice.

Desigur să nu exagerăm să credem că interpretările, înțelegerile ca semnificaţie sau teoriile filozofilor şi filozofiilor lumii capitaliste sau comuniste pot fi confundate cu înțelegerea noastră ca semnificație simultan/dialectică și neconvenţională a acestor simultaneități/dialectice neconvenţionale, separat sau împreună. Kant, Hegel, Lenin, Marx, etc., sau cine știe ce alți teoreticieni ai acestor doctrine nu știau ce este aceea simultaneitate/dialectică sau neconvenţional, separat sau împreună, în sensul teoriilor noastre ca general sau particular al lor, ca natură, natură/realitate și virtual, iluzii și umbre, despre știutul sau cunoaşterea capitalului, capitalismului sau capitalizării, etc. individual/colective, sau doar filozofie despre ele. Având în vedere că înțelegerile lor ca semnificaţie plecau întotdeauna de la definiţiile clasice, convențiile şi cuvintele acelor dicționare, gânduri sau idei umane sau științifice al unei clipei/moment dată, etc. Una este capitalul, capitalismul și capitalizarea ca natură, natură/realitate și virtual al unicităţii lor și alta filozofia sau teoria oricărui conținut sau entitate/univers despre ele, ca virtual, iluzii și umbre. În nici un caz nu putem discuta de posesie, aparținere, deținere sau stăpânire, sau filozofia lor, etc., știind sau cunoscând că nu există proprietate sau proprietar al naturii, naturii/realitate și virtualului unicităţii lor, pe o devenire și transformare perfectă și veșnic/eternă, chiar și limitată la permanentul, uman sau științific, ca perfecțiune. Alt fel spus pe o devenire și transformare a proprietarului și proprietății perfecte și veșnic/eterne, respectiv alt sau alt fel de proprietar și proprietate întotdeauna nu poate exista proprietar sau proprietate. Nu reluăm definițiile capitalizării și capitalismului fiind asemenea cu cea prezentată de noi ca definiție a capitalului,  profitului, avantajului și beneficiului, etc.   /

 

 

…, Capitalism sau filozofia avantajului, câștigului, favorului și chilipirului, ...

Prin convenţie, filozofia chilipirului unicităţii sau situaţiei/stare a ei ca filozofie a câștig/favor, favor ca stare sau realitate, câștig ca situaţie sau natură, capital sau filozofia a avantajului ca iluzie a câștigului naturii, capital al situaţiei ca sistem sau beneficiu, beneficiu uman sau științific ca profit, etc.

 

 

…, Capitalizare, avantajare, câștigare și favorizare, ...

Prin convenţie, favorizarea unicităţii sau situaţiei/stare a ei ca avantajare/câștigare, câștigare ca stare sau realitate, avantajare ca situaţie sau natură, capitalizare ca iluzie a avantajării naturii, capitalizare  a situaţiei ca sistem sau beneficiere, beneficiere umană sau științifică sau profit, etc.  

 

Dincolo

 

Dincolo de noi și alți

e doar gri fără culoare,

fără ură sau iubire,

fără sunet sau speranță,

ca în noaptea fără lună,

fără stele, fără vise și idei, 

doar iluzie și umbră de nuanțe și de gri .

Prea târziu ca să cunoaștem,

lumea dincolo de noi,

 unde, când și nu se-ngână

nici o umbră de lumină,

nici iluzie de soare,

 doar un griu fără cu culoare

 de lumină/întuneric.

 De ce vrem să omorâm muștele și țânțarii,

șerpii, păsările sau urșii, plante sau animale etc., dincolo de limitele armoniei lor cu noi și natura care suntem sau în acre existăm, la fel cum și ele ne pot omorî pe noi. De când au apărut viețuitoarele, plantele și animalele, omul și umanitatea, etc., de mii de ani ele respectă principiul naturii și transformării ei perfecte în limitele unui echilibru/dezechilibru ca armonie. Limitele ei ori că este echilibru ori că este dezechilibrul ei duce cu certitudine la dezastre mai mari sau mai mici cu cât echilibrul și dezechilibrul merg către extreme sau extremismul lor.  o mare eroare sau limitare să credem sau să spunem că întunericul vine de la sine iar lumina trebuie protejată, că minciuna nu are nevoie de susținere iar adevărul da, că dreptatea sau democrația trebuie protejate iar antidreptate sau dictatura este de la sine, etc. Lăsați dictatura așa cum au lăsat-o și alții și veți vedea că se nasc oameni, generații întregi,  care mor și vor muri în numele dreptății, adevărului sau chiar  al iubirii, etc., fără ca cineva sau ceva să intervină. Este ceea ce noi numim armonie, simultan/dialectică și neconvenţională cu dialectica ei echilibru/extraechilibru sau doar echilibru/dezechilibru în sens limitat. Priviți istoria, genetica, evoluția omului, umanității sau științei, etc. Cu siguranță veți înţelege ca semnificaţie dialectica armoniei simultan/dialectice și neconvenţionale cu dialectica ei ca echilibru/dezechilibru care respectă principiul naturii, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă. Fără limite, excepții, nedeterminat, absurd sau imposibil, entități bine definite, constante sau invariabile, etc. Dați un singur exemplu de echilibru în lipsa dezechilibrului său, de dictatură fără democrația ei și invers,  de libertate fără constrângerile ei liber fără arbitru, alb fără negru, etc. Ş.a.m.d. în caz opus sau contra vă rog să luați în serios principiile naturii și contrariile care nu „se anulează reciproc” dar care respectă aceste principii ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. Dincolo de neputința unora sau altora, limitele umane sau științifica  sau chiar nenumărate și nelimitate interese, etc. Războiul este doar un opus sau contrar al păcii la fel cum moartea este opus sau contrar al nașterii nostre. Așa cum în natură nu există contrarii care se anulează reciproc la fel nu există războaie care „se anulează reciproc” cu pacea acestora. Dar este valabil și invers ca armonie a democraţie și dictaturii sau chiar armonie a democrației și dictaturii separat. A globalizării și individualizării dar și a fiecăruia dintre ele separat ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. Să nu uităm că dincolo de  repere, situații sau sisteme de referință nu există contrarii nu pentru că nu există ci doar pentru că noi sau alții nu ajungem al ele. Dacă există cu siguranță nu „se anulează reciproc” și respectă principiul sau principiile naturii.  

 

Natural și supranatural

Natura are supranaturalul ei, simultan/dialectic și neconvențional, dar nu cel al dicţionarelor clasice ca,

„SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. – Supra- + natural (după fr. surnaturel). Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink.  

Supranaturalul naturii este extranaturalul ei ca realitate dincolo de percepțiile oricărui conținut sau entitate/univers ca natură sau vibrație/rezonanță a ei sau particular al lui. Așa cum am mai spus natura nu este savant a lumii nostre ea sare principii și reguli simple dar mai ales ușor de înțeles ca semnificație dacă respectăm principiile ei iar contrariile nu le considerăm umane sau științifice, respectiv nu se anulează reciproc. Respectând perfecțiunea devenirii și transformării cu veșnicul/etern al ei. Dacă ați urmărit definiţiile noastre simultan/dialectice și neconvenţionale puteți constata deja că totul este natură chiar și extranatura ei care împreună le denumim nenatură sau neconvenţional al naturii, ca alt sau alt fel de natură întotdeauna. În aceste condiții supranaturalul este extranatura de care discutăm, care este de fapt o realitate dincolo de percepțiile naturii sau oricărui conținut ca entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, etc. Putem spune la fel de bine că nimic nu este supranatural sau că totul este natură și invers. Din clipa/moment în care totul este paardox, natura este extranatură, natura este realitate și invers, etc. Extranatura definită de noi este tot o natură dar o natură „Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. nu pentru că este o aparență sau „mai presus de forțele și legile naturii” sau „în afara naturii”, ci pur și simplu pentru că noi sau orice conţinut, entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, etc., nu putem cuprinde sau defini extranatura sau supranaturalul naturii ca extranatură. La fel cum orice sistem este un haos și invers nu pentru că haosul există ci doar pentru că noi sau alții nu ajungem, cuprinde sau defini legile și normele lui. Unicitate sau dumnezeu, după caz, cuprind și haosul și sistemul, și naturalul și supranaturalul lui, ca natură și extranatură, etc. La fel ca oricare secvență sau parte a lor ca unicitate, dumnezeu, cuantă sau foton, atom sau moleculă, planetă sau galaxie, etc. Care este la rândul ei natură și extranatură, natură și realitate, natură și supranatural, etc. indiferent de situație, natură sau organizare. Ca perfecțiune, veșnic/etern al ei, paradox sau normalitate a lui, etc. Natura este obiectul/fenomen al cercetării oricărei științe ca percepţie sau natural al ei, de la matematică la astrofizică, etc., supranatura ca extranatură sau supranatural al ei este obiectul/fenomen al cercetării oricărei științe ca metaforă de la religie la alchimie, astrologie sau parapsihologie, etc. Este evident că se completează unele pe altele sau se definesc și cuprind reciproc ca oricare alte contrarii în condițiile în care ca natură umană sau științifică „se anulează reciproc” iar ca natură sau extranatură în general nu „se anulează reciproc”. Doar reperele, situațiile și sistemele de referință fac diferența între natură și extranatură, natural și supranatural, natură și realitate, etc. chiar dacă totul este natură într-o variantă sau alte de la virtualul lor ca iluzii și umbre la unicitate ca natură/realitate a ei.