De ce vrem să omorâm muștele și țânțarii,

șerpii, păsările sau urșii, plante sau animale etc., dincolo de limitele armoniei lor cu noi și natura care suntem sau în acre existăm, la fel cum și ele ne pot omorî pe noi. De când au apărut viețuitoarele, plantele și animalele, omul și umanitatea, etc., de mii de ani ele respectă principiul naturii și transformării ei perfecte în limitele unui echilibru/dezechilibru ca armonie. Limitele ei ori că este echilibru ori că este dezechilibrul ei duce cu certitudine la dezastre mai mari sau mai mici cu cât echilibrul și dezechilibrul merg către extreme sau extremismul lor.  o mare eroare sau limitare să credem sau să spunem că întunericul vine de la sine iar lumina trebuie protejată, că minciuna nu are nevoie de susținere iar adevărul da, că dreptatea sau democrația trebuie protejate iar antidreptate sau dictatura este de la sine, etc. Lăsați dictatura așa cum au lăsat-o și alții și veți vedea că se nasc oameni, generații întregi,  care mor și vor muri în numele dreptății, adevărului sau chiar  al iubirii, etc., fără ca cineva sau ceva să intervină. Este ceea ce noi numim armonie, simultan/dialectică și neconvenţională cu dialectica ei echilibru/extraechilibru sau doar echilibru/dezechilibru în sens limitat. Priviți istoria, genetica, evoluția omului, umanității sau științei, etc. Cu siguranță veți înţelege ca semnificaţie dialectica armoniei simultan/dialectice și neconvenţionale cu dialectica ei ca echilibru/dezechilibru care respectă principiul naturii, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă. Fără limite, excepții, nedeterminat, absurd sau imposibil, entități bine definite, constante sau invariabile, etc. Dați un singur exemplu de echilibru în lipsa dezechilibrului său, de dictatură fără democrația ei și invers,  de libertate fără constrângerile ei liber fără arbitru, alb fără negru, etc. Ş.a.m.d. în caz opus sau contra vă rog să luați în serios principiile naturii și contrariile care nu „se anulează reciproc” dar care respectă aceste principii ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. Dincolo de neputința unora sau altora, limitele umane sau științifica  sau chiar nenumărate și nelimitate interese, etc. Războiul este doar un opus sau contrar al păcii la fel cum moartea este opus sau contrar al nașterii nostre. Așa cum în natură nu există contrarii care se anulează reciproc la fel nu există războaie care „se anulează reciproc” cu pacea acestora. Dar este valabil și invers ca armonie a democraţie și dictaturii sau chiar armonie a democrației și dictaturii separat. A globalizării și individualizării dar și a fiecăruia dintre ele separat ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. Să nu uităm că dincolo de  repere, situații sau sisteme de referință nu există contrarii nu pentru că nu există ci doar pentru că noi sau alții nu ajungem al ele. Dacă există cu siguranță nu „se anulează reciproc” și respectă principiul sau principiile naturii.