Culegere de răspunsuri fără întrebări

Introducere

Este doar o aparență inexistența întrebării ea nu poate lipsi din simultaneittae ei cu răspunsul niciodată. Eu nu am decît întrebări retorice chiar dacă răspunsul este neconvențional adică paradox sau de natură logic/ilogică. Răspunsurile convenționale le are fiecare dintre noi prin limitele sau convnețiile sale. Din acest motiv dau doar răspunsuri pentru că mi s-au terminat întrebările sau mai exact sunt una și același lucru simultan.  

Vreau să rămîn un creator de idei sau de iluzii/realitate și nu afaceristul ideilor mele sau ale altora, la fel ca  Brîncuș  nu creez aceste idei aparent utile sau doar reale uneori, eu doar dau inutilul multora dintre ele la o parte ca să se vadă realitatea lor sau numai absurdul paradoxului acestei Realități în Sine.

Căutăm de atîtea ori fundul oceanului fără să ne gîndim că pierdem frumusețea valurilor sale de la suprafață.

Acolo în nelimitat totul și nimicul sunt împreună pentru totdeauna, simultan, așa cum simțim, intuim și noi de atîtea ori pentru că și noi suntem un nelimitat de aceiași natură.

Omul fără voinţă este o cîrpă, uneori raţională, alteori sensibilă mai mult sau mai puţin conştientă simultan.

Moara de măcinat spațiu/timp - Universul în Sine, macină spațiul/timp al fiecăruia dintre noi, al planetei sau sistemelor solare și nu se uită înapoi niciodată.

Dacă moare speranța se naște acțiunea, dacă trăiește sepranța acțiunea moare înainte de a se naște, la fel și iertarea în lipsa ei omul face și imposibilul ca să nu greșească.

- de ce se chinuie omul să muncescă sau de ce crede el că munca este o necesitate?

- pentru că este o necesitate să uite că moare sau că spiriul lui trece în existență pentru nelimitat spațiu/timp.

Ideile citate sunt pentru profesori ca să învețe elevii și se nasc înainte de elevi sau profesori, ideile noi nu pot ficitate îninte de a se naște.

Instinctele sunt viitorul/prezent ca trecut iar intuițiile sunt trecutul/prezent ca viitor.

Munca creează dependență de aceea unii fug cît pot de ea iar alții nu mai scapă de ea dacă s-au apucat.

Speranța moare o data cu fiecare din noi, dacă o descoperim după aceea la alții este speranța lor, o altă speranță, nu a noastră și nici noi o data cu ea.

Tu spirit subconștient ești cel normal care menține și perpetuiază specia și familiea noi cei raționali mai devreme sau mai tîrziu o ajutăm să se autodistrugă în lipsă de sens existential.

Subconștientul este conștientul materiei/energie din noi sau conștientul entităților/univers care ne alcătuiesc. Din păcate noi nu suntem în stare să reflectăm nelimitatul acestui subconștient la fel cum el nu poate să se autoreflecte, sau să ne reflecte pe noi, sau noi să îl transformăm în idei sau limbaj uman, decît în foarte mică măsură.

Să nu uităm că filozofia te face să vezi libertatea constrîngerilor tale şi invers să vezi constrîngerile libertăţilor tale, dacă nu vezi aceste lucruri trăiești cu siguranță subconștient doar pentru că trebuie să trăiești.

Mai întîi caută imperfecțiunile care te așteaptă și abia apoi perfecțiunea pe care o dorești.

Nu există energie liberă există doar materie pe care nu o reflectăm încă sau niciodată la fel cum nu există materie liberă, fără energie, ci doar energie pe care nu o reflectăm încă sau niciodată. 

   Lașitatea nu este o calitate umană ca și prostia sau egoismul, ele sunt erori sau limitări umane ca rezultat al conștienței iluziei noastre față de Realitatea în Sine, în lipsa conștienței nu se poate vorbi de nici una din aceste limitări sau erori. Iertarea corectează erorile, limitările, pînă la un punct, nu doar pe cele de tip negativ ci și pozitivul lor ce tinde către extremă, dincolo de acel punct devine absurdă.              

   Eu sunt bătrîn nu mai pot primi cadouri de la greci.

Eu îmi pierd destul de uşor propriile idei cu atît mai mult pe ale altora.

   Laudele sunt calul Troian al intelectualilor perverși.

Noi ştim că existăm şi că suntem parte a Universului în Sine sau Dumnezeu, Universul în Sine sau Dumnezeu este însăşi existenţa noastră dar nu ştie.

Prezentul este ceea ce ai fost simultan cu ceeea ce vei fi dar nu există.

   Ceea ce suntem acum este viitorul/trecutului nostru în nici un caz prezentul care nu există sau vitorul la care nu ajungem niciodată.

   Empatia este rezonanţa sentimentelor

Gîndirea este ca pescuitul nu ştii niciodată ce idei ai să prinzi.

Urîtul lui Van Gogh este o capodoperă, dacă noi nu vedem urîtul în frumos şi invers nu înseamnă că nu există, este neputinţa noastră în a-l descoperi sau în a-l reflecta sub o formă sau alta.

Conventionalul are limitele în exterior în timp ce neconventionalul are limitele în interior.

  

Să te ferească Dumnezeu de prostia intelectualului sau de curajul subconştient al celui fricos, în general de contraria creată de propria ei simultaneitate, atunci se vede puterea subconştientului fiecăruia dintre noi.

Uneori sunt plin de idei ca un sac fără fund, alteori sacul devine doar o sacoşă sau chiar doar o pungă sau un buzunar fără idei.

   Niciodată nu putem demonstra cu certitudine 100% falsitatea sau veridicitatea unui lucru doar limităm sau prelungim limitele interpretării convenţionale.

Monştrii îi naşte somnul conştiinţei şi nu al raţiunii.

Înmulţirea convenţională este suportul adunării şi nu invers.

Adunarea este interpretarea convenţională a înmulţirii sau mai  exact a multiplicării.

Scăderea este doar interpretarea convenţională a împărţirii.

   O unitate (orice 1 ar fi) nu poate fi adunată cu ea însăși decît dacă este multiplicată, la fel şi invers, la împărţire.

În spatele oricărui fenomen este materia/energie şi efectele ei.

În fuga după după logică oamenii devin absurd de ilogici.

   Materia este suma energiilor care o compun în timp ce energia este suma materiilor ce o produc. Existenţa uneia în lipsa celelalte este absurdă.

   Nu poţi face baie cu o moleculă de apă, o moleculă de apă nici măcar nu este udă.

Zeii uită de atîtea ori ce sunt şi se cred oameni la fel şi oamenii uită de atîtea ori ceea ce sunt şi se cred zei.

Supărarea este efectul unei probleme nerezolvate anterior în timp ce bucuria este prambulul unei probleme viitoare.

 Necazul este efectul unei probleme nerezolvate bucuria a unei probleme care urmează.

Am apucat soarele de pe cer, dincolo de calea lactee  nu voi putea ajunge niciodată, urmeză decăderea.

Timpul sau spațial conventional al unei entităţi/univers este pînă acolo unde se termină efectele entității/univers de orice natură.

   Etica este un efect al unor materii/energii şi ca atare trebuie raportată la o transformare sau la transformarea care o produce sau al cărei efect este.

   Căutarea perfecţiuniii este cea mai mare greşeală umană şi a oricărei entităţi/univers, pe de o parte pentru că nu există şi nu o va găsi nimeni niciodată, pe de altă parte pentru că atunci cînd oamenii simt sau cred că au găsit-o sau sunt foarte aproape de ea, dispar, ori ei ori perfecţiunea lor şi a umanităţii ca să nu mai spun că perfecțiunea căutată în sens pozitiv aduce cu ea și contrariu ei perfect adică negativul ei perfect și nu trebuie nici măcar să ne dorim acest lucru. Oamenii simpli trăiesc această senzație ei nu caută perfecțiunea ei caută echilibrul lor cu natura în care există.

Conștiința este cea care ține în frîu monștrii fiecăruia dintre noi, ei există și dacă vrem și dacă nu vrem, din păcate ne facem că nu îi vedem de atîtea ori.

Prezentul nu există dar transformă permanent viitorul în trecut și invers.

Literatura SF este doar o simplă extrapolare a trecutului/prezent în viitor ca intuiție în timp ce genetica este doar extrapolarea inversă a simultaneității prezent/viitor în trecut ca instinct.