La moartea mea
Lăsați-mă un anonim
Petrecerea s-a terminat,
Și umbrele s-au dus demult,
Acolo unde umbrele nu sunt
Nici somnul plin de vise al tinereții mele,
Nici umbra nopții ce se-așterne moale
În fața zorilor de ziuă,
Nici nu-nsoțesc același chip de om
La primul răsărit de soare,
Acolo suntem doar un paradox
Și eu și ele,
În care nu mai pot să spun
Am fost, sau sunt sau voi mai fi vreodată.
Scrisă la căpătîiul mamei mele care a murit deja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu