Spiritul și existența lui

În limitele definițiilor dicționarului nostru nu discutăm de umbrele naturii ci doar de iluziile ei. Dacă iluziile naturii sunt gânduri și idei ale conștientului nostru umbrele ei sunt gânduri și idei ale subconștientului nostru, altfel așa cu am mai spus vise în stare de veghe sau de somn, percepții sau metafore, etc. De iluzii ne ocupăm noi, de umbre s-a ocupat Freud și urmașii lui ca uman sau știință. Plecând de la gândul și ideea că spiritul este virtualul oricărui conținut sau entitate/univers în generalul și particularul lui. Din aceste motive trebuie să redefinim expresia clasică de materie-idee ca materie/spirit mai exact substanță/spirit ca să ținem cont și de puterea oricărei materii, ca materie/putere cu spirit. Respectiv materie/putere/spirit, care în limite umane sau științifice devine masă/energie/idee. Este cel puțin absurd dacă nu doar „imposibil” să credem sau să spunem că nu există spirit din clipa/moment în care orice conținut sau entitate/univers știe prin gândurile și ideile lui ca natură că există iar noi știm și cunoaștem că existăm prin gândurile și ideile noastre, umane sau științifice. Matematica sau știința percepută nu știe sau nu cunoaște aceste fenomene din clipa/moment în care nu apar în nici o variantă în cuprinsul lor, de-a lungul existenței umane sau științifice. Religia ca și metaforele științei cred sau cel puțin spun că există spirit.