Armonia și normalitatea oricărei dialectici

Sau a oricăror contrarii, vizavi de contrariile lor ca extreme și extremism al lor. Dacă democrația este o libertate/constrângere, libertatea ca principiu sau lege, constrângerea regulă sau normă, după caz, dictatura este o constrângere/libertate, constrângerea ca principiu sau lege, libertatea ca regulă sau normă  după caz. Ceea ce este evident că sunt unul și același lucru dar diferă reperul, situația sau sistemul de referință față de care sunt comparate sau raportate ca adevăr principiu/regulă sau lege/normă după caz. Libertatea și constrângerea ca de altfel orice dialectică este cuprinsă și definită de contrariile ei, care sunt extremul sau extremismul dialecticii respective sau al contrariilor care definesc acea dialectică, adevăr sau revelație, etc. după caz. Armonia sau normalitatea naturii ca perfecțiune sau veșnic/etern al devenirii și transformării este nelimitatul mic dintre ele sau neutrul, anonimul, etc., al contrariilor sau al dialecticii, adevărului, revelației sau veridicității lor, etc. neutru, anonim sau nelimitat mic, etc., ca dimensiune unică, unitate dialectică sau simultaneitate, etc., la care nu poate fi cuprins sau definit adevărul, dialectica sau revelația, etc., de un conținut sau entitate/univers,  corp sau obiect/fenomen, etc. Nu pentru că nu există ci doar pentru că respectivul conținut sau corp, nu poate cuprinde sau defini, în limitele lui dialectica sau adevărul, etc., în discuție. În același context trebuie discutată sau înțeleasă democrația/dictatură sau moralul/antimoral,  multiplicarea/divizare sau contracția/expansiune, frumosul/urât, binele.bun.răul, negativ/pozitivul, infinitul pozitiv/negativ sau nelimitatul mic/mare, etc. De reținut că armonia și normalitatea umană sau științifică trebuie căutată în neutrul contrariilor noastre, anonimul lor,  cumpătare, etc. și nu la limitele extreme al contrariilor noastre umane sau științifice indiferent de situația, natura și organizarea lor. să nu uităm că orice extremă sau extremism, democratic sau dictatorial, mai de vreme sau mai târziu duce la nemulțumiri, revolte, convulsii sau războaie, etc., în diferite variante și de diferite intensități, după caz. Nu trebuie să dăm exemple suntem convinși că fiecare are exemplele lui, în aceiași clipă/moment în care fiecare om sau umanoid trebuie să gândească să judece sau raționeze cu propria natură și propriile posibilități. În caz opus sau contrar, mintea, gândirea, judecata și rațiune ori dispar ori se atrofiază specific fiecărui dintre noi. Nu comoditatea ne face mai vioi sau mai puternici ci activitățile fizice și psihice câr mai multe și cât mai intense.