Zero factorial, refacere ca revizuire

De multe ori m-am tot gândit la zero factorial şi am căutat destule momente spaţiu/timp eroarea matematică sau mai exact limita ei în ce-l privește pe acest zero factorial. M-am întrebat mereu cum poate fi aranjată inexistenţa unui conţinut (entitate/univers) sau corp (obiect/fenomen) într-o singură variantă existentă, dacă nu există nici un conțin ut sau obiect. Desigur am găsit răspunsul, după mai multe căutări, tocmai în neconvenționalul filozofiei noastre simultan/dialectice, care pleacă de la gândul sau ideea că numerele naturale nu trebuie şi nu pot fi limitate doar la unitate şi multiplii ei ci trebuie luați în consideraţie şi submultiplii unității respective. Unitate care este sau poate fi orice conținut sau entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, cifră sau număr, multiplu sau submultiplu al unității respective, etc. În acest context șirul de numere naturale nu mai este sau nu trebuie să îl limităm doar la cel cunoscut, cu sau fără zero, el devine,

01j, 1j:nj, …1j:5j, 1j:4j, 1j:3j, 1:2j, 1j, 2j, 3j, 4j,…, nj, 0jsf, matematic, uman sau științific după caz. Unde şi când „nj” nu trebuie limitat la infinitul matematic sau doar uman și științific. Zero trebuie extrapolat ca nelimitat mic ..., „nj” ca nelimitat mare. Toate numerele sau cifrele de aceiași natură cu unitatea, conținutul sau corpul respectiv. Generalizat ca simultaneitate/dialectică neconvențională se poate scrie,

nel.mic1j(nel01j)/1j:nj/…1j:5j/1j:4j/1j:3j/1:2j/1j/2j/3j/4j/ … /nj/nel.mare1j(nel∞01j),

sau în sensul neutrosofiei domnului Smarandache Florentin,

nel.mic.1j(nel01j)/1j:rj/…1j:5j/1j:4j/1j:3j/1:2j/1j/2j/3j/4j/…/rj/nel.mare.1j(nel∞01j),

care poate fi în general al oricărui conținut sau entitate/univers, corp sau obiect/fenomen nu doar matematic sau uman și științific. cu atât mai mult limitate la zero și infinit cu sau fără natură, cifre sau numere, etc., cum se crede sau se credea, având în vedere că tot şi toate sunt nelimitate, limitat/extralimitate , simultan/dialectice și neconvenţionale, etc., pe o devenire și transformare perfecte sau veșnic etern al lor. Cu atât mai mult ca virtual, iluzii și umbre ale noastre, ca filozofie sau ştiinţă, matematică, religie, etc. Aceasta este modalitatea neconvențională de adaptare a matematicii sau religiei, științei ca percepție sau metaforă, etc., la generalitatea lor  dependent/antidependentă de transformare și devenire, clipele și momentele lor, etc. Inclusiv ca factorial al lui zero sau la oricărui conţinut ca entitate/univers, etc. Șirul  numerelor naturale, astfel cuprinse sau definite, cu natură și nu fără natură prin definiție, toate sunt numere natura le indiferent dacă multiplii sau submultipli ai unei unități matematice, dimensiune unică sau simulatenitate, etc., în generalul sau particularul lor. Totodată unitatea matematică poate fi număr natural, prin convenţie, oricare al fi mulțimea de numere în care lucrăm sau discutăm, respectiv naturale, reale, raționale, complexe sau iraționale, etc. Cu condiția să stabilim, cu atenție, prin convențiile noastre condițiile lor de existență. Adică să ținem cont că transformarea fracției în număr 1:3 în 0,33, nu poate fi precisă sau exactă niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând cu atât mai mult nu putem elimina nedeterminatul sau aleatoriul lor după caz decât prin convenție sau punerea lor de condiții de existență. În plus de reținut că zero factorial, „0!”,  nu poate fi „1” în nici un caz dacă luăm în discuție faptul că factorialele diviziunilor oricărei unități, conţinut sau entitate/univers tind către zero și nu către unu. Respectiv

1/2!, 1/3!, 1/4!, ș.a.m.d.,

tind către zero și nu către unitatea pe care o cuprind sau definesc sau din care fac parte.

Și noi la un moment dat am avut tendința să credem că zero factorial este 1, dar în clipele/moment ulterioare am găsit soluția naturală, unde și când generalizarea este mult mai aproape de natură, orice unitate, conținut sau entitate/univers ca multiplicare sau divizare este considerat natură sau natural după caz, fără limite, excepții, entități bine definite, nedeterminat, constante sau invariabile, absurd sau imposibil, etc.  Ca simultaneitate/dialectică neconvențională. Este limpede că matematica utilizând,  

0! =1,  

a introdus cu sau fără voie imitarea sau eroarea umană și științifică a multor rezolvări științifice ca metaforă sau percepţie. Trebuie să ținem cont că orice conținut sau entitate/univers pleacă și revine de la inexistența lui cu natură, înce3purtul sau sfârșitul, apariţia sau dispariție, lui, etc., după caz, respectiv, nj, 0jsf, 01j, 1j:nj, nj, nel.mare1j, nel∞01j, nel.mic1j, nel01j, 1j:nj, 1j:rj sau rj, etc., după caz sau convenție și punerea ei de condiții de existență.

În acest context putem scrie factorialul, numerelor naturale clasice,  

01!, 1:n!., …1:5!, 1:4!, 1:3!, 1:2!, 1!, 2!, 3!, 4!,…, n!, 01n.

cu condiția să ţinem cont că toate sunt numere naturale, fără limite, excepţii, nedeterminat, etc., unde și când 01 şi 01n sunt numere naturale diferite de zero clasic şi de aceiaşi natură cu unitatea pe care o cuprind, sunt începutul și sfârșitul numerelor naturale convenite, după caz, etc. desigur care cuprind orice multiplu și submultiplu care există ca cifre sau umere, naturale, reale, raționale, complexe sau iraționale, etc. Unitate cuprinse sau definit prin formula matematică,

1j = 0jx∞j.

care diferă față de matematică, doar prin indicele, „j”, specific naturii pe care o dispunem prin convenţiile noastre.  

Este evidentă, sper, normalitatea că totul apare şi dispare, pleacă şi revine de la un zero, limita sau nelimitat, după caz, cu natură şi nu fără natură ca inexistenţă. Știind și cunoscând că din inexistenţă nu poate apare existenţă niciodată, nicăieri, nicicând şi niciunde. Logica noastră neconvenţională simultan/dialectică trebuie înțeleasă ca semnificație sau aduce ca noutate că este că acest şir de numere naturale este fără limite excepţii, nedeterminat, entități bine definite, constante și invariabile, absurd sau „imposibil”, etc. Unde și când șirul limitat al matematicii convenţionale  pleacă sau revine de la un zero, cu sau fără natură, după caz, sau factorialul lui este unu contrar naturii prin convențiile umane sau științifice are nu respectă principiul lui Lavoisier sau generalizarea lui și ale căror contrarii „se anulează reciproc”.   Zero matematic nu este și u poate fi un număr chiar dacă dorim, el  este o inexistenţă cu sau fără natură la fel cu convenția noastră ca factorialul lui este 1, chair dacă ar trebuie să fie o nedeterminarea, limitare sau eroare după caz. etc. Presupunând că discutăm de aranjamentele corpurilor sau conținuturilor  trebuie să ţinem cont că tot şi toate apar şi dispar dar mai ales că sunt naturale de la începutul până la sfârșitul lor, indiferent dacă matematica vrea sau crede altceva prin convențiile ei care nu respectă principiile și regulile naturii ci doar legile și normele ei. În contrast cu definiţiile noastre neconvenţionale matematica, în ce privește zero factorial, face un truc sau limitează în oricare variantă a demonstrației lui. Pe de o parte nu defineşte submultiplii factorialului unității ca natură, chiar dacă există zecime, sfert, jumătate etc., ca natură, pe de altă parte limitează forțat factorialul unității la unitate fără o demonstraţie în sine ci doar o logică empirică. Dar mai ales uită că natura nu are egal sau identic ca asemănare sau identificare umană sau științifică, ce nu respectă principiile și regulile ei având contrarii care „se anulează reciproc”, etc. Nu există două sau mai multe conținuturi sau entităţi/univers, corpuri sau obiecte/fenomen, identice sau egale în sens clasic cu atât mai mult ca natură, natură/realitate sau virtual la unicităţii, știind sau cunoscând nelimitatul lor simultan/dialectic și neconvențional. Dacă cineva, ceva, undeva sau cândva, crede altceva, îl rugăm să ne arate acest lucru într-un fel sau altul, în caz contrar trebuie să completăm filozofia, matematică sau religia umane sau ştiinţifice, cu neconvenționalul nostru și al lor simultan/dialectic ca natură. Unde și când zero factorial este un nelimitat mic ca început apariție, sfârșit sau dispariție, a oricărui conținut sau entitate/univers.  Chiar dacă el este natură, realitate sau natură/realitate, după caz, doar prin cuprinsul, definiţiile sau convenţiile noastre, etc., ca devenire sau transformare.

Anterior discutam de zero factorial, în cazul definiției clasice, prin de cele două variante limitate ale șirului de numere naturale cu zero sau fără zero. Cu zero putem scrie factorialul lor astfel,

0!, 1!, 2!, 3!, 4!, 5!,…n!.,

zero factorial presupus de noi ca fiind,

0! = 0x∞  = 01x02x03x04x04, …, 0n, = 1,  

Ceea ce, în nici un caz, nu poate justifica sau susține că 0! este 1, deoarece este, cu siguranță, o limitare, eroare sau greșeală, etc., după caz,  a înțelegerilor noastre ca semnificație. Având în vedere totodată cele menționate mai sus, unde și când factorialul subunităților sau diviziunilor unității nu pot fi niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând o unitate, ci au tendință sau limită un zero limitat sau un nelimitat mic ca început, zero sau apariție, etc. În nici un caz un că zero ca inexistenţă a existenței cu sau fără natură, atât mai mult a unui corp sau entitate/univers sau corp ca obiect fenomen, ca natură. Conținuturile sau corpurile ca natură inexistentă nu există decât în mintea, judecățile sau rațiunile umane sau științifice, care nu respectă principiile și regulile naturii ci doar legile și normele umane sau științifice.  Orice inexistență nu poate fi aranjată și nici nu poate avea aranjamentele ei, chiar dacă există prin convenţiile noastre umane sau științifice. Ceea ce ne duce la concluzia logică și neconvenţională că zero factorial este tot zero sau trebuie să îl excludem din definiția numerelor naturale, știind și cunoscând că inexistenţa nu poate fi număr natural, cu atât mai mult natură, realitate, natură/realitate și virtual la unicității lor. Este la fel cu varianta negativului acestor numere naturale, negativ care nu există decât ca gând sau idee umană sau ştiinţifică, la fel cum nu există opus sau contrar care „se anulează reciproc” sau care nu respectă principiile și legile naturii inclusiv ale lui Lavoisier. Ca natură, realitate, natură/realitate și virtual la lor nu există relaţia sau regula,

1 – 1 = 0.

Materia şi antimateria nu dispar pur şi simplu la contactul lor, ele lasă în urma lor energii, fotoni, substanțe cu formă și spirit pe care le putem cuprinde sau defini dar pe care nu el putem cuprinde sau defini în nelimitatul lor. Ca o consecinţă a relaţiilor, principiilor și regulilor naturii care le cuprind sau definesc, unde și când perfecțiunea nu admite două forțe, energii, materie sau masă, etc.,  perfect egale ca identic „care se anulează reciproc”, oricât am vrea sau am crede noi sau alţii prin convențiile filozofiilor clasice., științe ca percepţie sau metaforă, etc., umane sau științifice.

Dacă eliminăm zero, relațiile factorialului numerelor naturale în sens clasic sunt naturale ca aranjamente de cifre sau numere naturale.  Care rămân totuși doar în limitele virtualului, iluziilor și umbrelor noastre umane sau științifice, ale matematicii desigur cu limitele, greșelile sau erorile prezentate de noi.     

Fără zero cu sau fără natură, ca inexistenţa a lui,  limitat la,

1!, 2!, 3!, 4!, 5!,…etc!.,

dacă adăugam zero ca inexistenţă cu natură trebuie neapărat să specifică natura lui cu un indice specific al unității respective, în cazul nostru 0j, altfel zero fără natură poate fi de orice natură a oricărei cifre sau număr. În caz opus sau contrar în care apare nedeterminatul lui ca în cazurile apariției oricărei cifre sau număr cuprinse sau definite prin formula matematică,

1= 0x∞,

însoțită de nedeterminatul ei specific. Dacă nu se specifică natura elementelor ei, cu convenția că toate elementele sunt de aceiaşi natură, unde și când zero este apariție/dispariție iar infinitul domeniul lor de definiţie.