Gol

Ca natură non dialectică a dicţionarului clasic „gol” este,

„GOL², GOÁLĂ, goi, goale, adj., GOL², goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. V. dezbrăcat, nud, desculț. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic înăuntru; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink”.

Dacă privim definiția clasică vom vedea că este mai mult exemplificare decât o generalizare a unei condiții de existență general valabilă, specifică unei înțelegeri a semnificației, fără limite, excepții, absurd sau imposibil, etc. În aceiași clipă/moment în care se poate observa că toate exemplele date sunt înainte de toate consecință sau cauze/efect al energiei sau energiilor care definesc golul conținutului sau entității/univers respective, în limitele unei substanțe și nu invers, deși este evident că Unicitatea sau Dumnezeu sunt un gol/plin  înainte de toate, altfel spus ca să devii Unicitate și unicități ale ei trebuie ca plinul să ocupe golul inexistenței lui. Golurile exemplificate nu doar că sunt cazuri particulare ca înțelegere a semnificației, umană sau științifică, a puterii sau energiei limitate la definițiile clasice. Ele sunt dependente de specificul conținutului sau entității/univers , corp sau obiect/fenomen, ca și transformarea, spaţiul și timpul lor, etc., fără ca definițiile clasice să justifice, într-un fel sau altul, această dependență sau absolut/relativ al lor. Chiar dacă putem limita substanța doar la masă/energie, cu sau fără configurație, cu sau fără spirit, etc., conform definițiilor clasice, ca gând sau idee umană sau științifică, separat sau împreună. La urma urmei energia şi masa sunt un virtual de iluzii și umane sau științifice la fel ca şi vidul pe care încearcă să îl definească dicționarele clasice, căutând inutil, perfecțiunea lor. Mai mult nu putem amesteca golul ca formă (aspect,  „Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte”, „Care nu este acoperit cu vegetație”, etc.) cu golul existențial al substanței („Care nu conține nimic înăuntru”,  „Care are o cavitate în interior”, „Spațiu liber, cavitate”, etc.) sau cu cel spiritual (lipsa ideilor, „adevăr spus direct” sau „minciună evidentă”, „Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat.”, etc.) ca gând sau idee. Toate acestea au ceva comun care le definește în comparat, comparativ sau raportat ție cu repere sau situaţii sau doar sisteme de referință, respectiv energia care dislocă masa unde și când masa unei substanțe creează prin dislocare golurile respective și invers. În cazul limitat, uman este sau ştiinţific, respectiv golul este consecința sau cauza/efect a unei sau unor energii în limitele înțelegerilor definițiilor clasice ca semnificație sau semnificații ca natură regula naturii este invers totul pleacă de la substanţă ca grupare sau urzeală a existenței de gol/plinuri ale ei. În lipsa oricărei materii sau puteri, mase sau energii, etc., nu există substanță şi implicit goluri sau plinuri ale ei și invers. Putem constata, destul de ușor, că dacă vom putea defini sau determina golurile (ca spațiu, distanțe, dimensiuni unidimensionale, bidimensionale sau chiar tridimensionale, etc.) putem sau am putea defini ca sistem sau uman și ştiinţific, energiile ce produc golurile respective în interiorul masei unei substanțe oarecare ca masă/energie sau dincolo de ea ca materia/putere. Folosind relațiile clasice ale relativității sau pe cele simultan/dialectice neconvenţionale, pe baza filozofiei noastre ca generalitate. Din păcate relațiile relativității, dar nu numai, (toate legile și normele umane sau științifice, nu sunt legate sau dependente de univers, transformare, evoluție, multiplicare și divizare, spațiu și timp, etc., ceea ce pune în evidență că nu respectă principiile naturii iar contrariile  „se anulează reciproc”, în aceiași clipă/moment în care devin entități bine definite, constante sau invariabile care nu mai pot respecta perfecțiunea naturii, veșnica și eternitatea ei.

Scoateți golul naturii și totul devine plin și invers fără energie sau putere, la fel ca în cazul eliminării spațiilor interplanetare sau ale sistemului solar, etc. până acolo energiile creste puterea și energia, dincolo de o limită dispar odată cu golul dar și plinul respectiv. Energia vidului este echivalentul energiei de a-l face sau crea. În lipsa spațiului viteza și timpul nu mai au sens, implicit lucrul mecanic sau puterea, etc.  Golul nu este vid decât ca virtual uman sau științific având în vedere că energia nu dispare ci dispare substanța în sine ceea ce este absurd sau „imposibil” să credem sau să spune că substanța poate dispare în inexistență. Dovada este faptul că energii imense nu pot face un vid perfect care nu există de alt fel.  Există doar un gol al substanței acre îi aparține ca simultaneitate/dialectică neconvenţională cu plinul lui.

Prin convenție, forța unicităţii sau situaţiei/stare a ei ca lipsă a vigoare/dinamicitate, dinamicitate ca stare sau realitate, vigoare ca situaţie sau natură, gol ca iluzie a vigorii naturii, gol al situaţiei ca sistem sau vid, vid uman sau știință, etc.

Ca natură nedialectică a dicţionarului simultan/dialectic „gol” este,

„virtualul forței”,

ca expresie sau termen generic al devenirii unicităţii inclusiv orice particular al ei, printre care:

-  unicitate,

„virtualul forței ca unicitate”,

convenție ca metaforă a situaţiei/stare sau naturii/realitate a ei sau,

„gol.unicitate”,

convenție ca percepţie a virtualului forței unicităţii respective, comparat/extracomparat cu repere sau situaţii. În condițiile în care orice gol al unicității este un virtual al forței percepute a ei iar orice virtual al forței un gol.unicitate dincolo de percepţie, golul. Unicitate o simultaneitate/dialectică sau gol/extragol (negol) ca situaţie/stare a unicităţii,    

-  situaţie,

„extragol”

convenție ca metaforă a situaţiei sau naturii ei sau, 

„gol”,

convenție ca percepţie a extragolului situaţiei respective, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii. În condițiile în care orice gol este un extragol perceput al ei iar orice extragol un gol dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată același gol cu același extragol ca situaţie. Fără a confunda extragolul cu golul, dinamicitatea, tăria sau forța, antigolul sau negolul, inexistența lor ca agol sau non gol, etc. știind că orice extragol este un gol dincolo de percepţie, ca situaţie,  

„extragol ca stare”,  

convenție ca metaforă a stării sau realității ei sau, 

„gol.stare”, 

convenție ca percepţie a extragolului stării respective, extracomparat sau extracomparativ cu repere sau situaţii. Unde şi când orice gol al stării este un extragol perceput al ei iar orice extragol un gol dincolo de percepţie,  chiar dacă niciodată același gol cu același extragol al stării,   

-  situaţie ca sistem,

„extragol ca sistem”, 

măsură sau măsurabil, convenție ca metaforă a situaţiei ca sistem sau naturii ei sau, 

„gol.sistem”,

măsură sau măsurabil, convenție ca percepţie a extragolului situaţiei ca sistem, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii ca sistem, indiferent de situaţie, natură sau organizare. Unde şi când orice gol al situaţiei ca sistem este un extragol perceput al ei iar orice extragol un gol dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată același gol cu același extragol al situaţiei ca sistem, măsură sau măsurabil. În condițiile în care nu trebuie să confundăm extragolul cu golul, dinamicitatea, tăria sau forța, antigolul sau negolul, inexistenţa lor ca agol sau non gol, etc., ale situației ca sistem, știind că orice extragol este un gol dincolo de percepţie, al situaţiei ca sistem, chiar dacă totul este măsură sau măsurabil.

Ca gând sau idee umană, ştiinţă, asemănare şi identificare a lor, ca egal, antiegal sau inegal ca identic, etc., orice gol devine uman sau ştiinţific ca vid, gând sau idee, măsură sau măsurabil precis sau idee, cu opus sau contrar care „se anulează reciproc” și nu respectă principiile naturii. Ca uman sau științific, al naturii despre extragol, gol, dinamicitate, tărie sau forță, antigol sau negol, inexistenţa lor ca agol sau non gol, etc., ca virtual, iluzii și umbre, în nici un caz natură, natură/realitate sau virtual al unicității lor.

Ca simultaneitate/dialectică putem spune că orice „gol” ca situaţie este, 

„simultaneitatea/dialectică a  secvențelor extragolului”,

pe care îl cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale ale situaţiei în general sau,

„supraunitarul simultaneităţii/dialectice a golului/extragol”

al dialecticii negolului virtualului forței situaţiei în general sau,

„simultaneitatea/dialectică a  secvențelor antigolului”,

pe care îl cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale ale situaţiei ca sistem, opus sau contrar în particular sau, 

„supraunitarul simultaneităţii/dialectice a golului/antigol”,  

al dialecticii negolului virtualului forței situaţiei ca sistem, opus sau contrar, în particularul ei. Altfel spus orice gol este de fapt un extragol, ca alt sau alt fel de gol dincolo de percepţie şi invers, de secvențe neconvenţionale, ale simultaneităţii lor dialectice.   

Orice plin este o materie sau masă, prin definiție, sau obiect al fenomenului respectiv ca virtual al conținutului, substanță fără putere sau fără masă după caz.  Nu poate fi putere sau energie, în nici un caz. Asta justifică existența golului ca fenomen, energie sau putere, etc., fără a le confunda cu forma și spiritul care sunt virtual al substanței și nu separat al materiei sau puterii, masei sau energiei, etc.  dar mai ales fără a confunda golul ca natură cu virtualul lui ca vid sau lipsă a substanței (plin/gol sau masă/energie, al ei) și nu al golului plinului respectiv. Golul mai poate fi definit plecând de la dialectica existenței entității sau gol/plinul ei când putem spune că orice gol este simultaneitatea/dialectică a secvenţelor neconvenționale ale plinului pe care îl cuprinde sau defineşte sau supraunitarul simultaneităţii/dialectice a gol/plinului respectiv. Ținând cont de limitare şi corecțiile necesare oricărei limitări în permanență. Nu putem spune că acest gol este doar un loc sau spaţiu separat de materia sau energia care îl cuprinde sau definește. Având în vedere că orice gol este element al existenței oricărui conținut sau entitate/univers, ca existență, corp sau obiect/fenomen iar totul sau destinul, etc., este simultaneitatea lor dialectică.  Golul în sine nu însemnă ca semnificație şi nu este doar lipsa oricărei materii, plin sau a oricărei mase pe care o defineşte sau cuprinde, sensul lui trece dincolo de percepția substanței ca natură deoarece este o metaforă a consecinței forței pe care o cuprinde sau defineşte. Dacă ținem cont de simultaneitatea lui dialectică cu plinul ca unicitate sau particular al ei ca existenţă.

Altfel spus golul este o vibrație/rezonanță percepută ca situaţie, ca și plinul lui, ambele ca elemente ale dialecticii existenței sau substanței după caz, al oricărui conținut sau entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, etc., al oricărei unicității sau particular al ei. Asta înseamnă că în lipsa golului nu există plin sau substanţă, energie sau masă, materie sau putere, în oricare variantă a lor generală sau particulară, etc. La fel cum nu poate exista gol în lipsa plinului sau forței în toate variantele lor, în condițiile în care totul este o simultaneitate/dialectică neconvențională a unicităţii sau particularului ei. Simplificat energia este proiecția golului, dinamicității, tăriei și forței, etc., pe care le cuprinde sau definește ca virtual, iluzii și umbre ale de secvențe neconvenționale. La fel cum unicitatea sau lumea sunt simultaneități/dialectice ale tuturor conținuturilor sau entităților/univers pe are le cuprinde sau defineşte, una ca natură, natură/realitate și virtual al unicității, alta ca virtual sistem sau uman și științific, al lor în și dincolo de şi dincolo de limite sau convenții, etc.. Fără a exclude variantele lor simultan/dialectice  ca entitate sau existenţă/formă/spirit, univers sau transformare/moment ca evoluție/multiplicare/divizare respectiv prezent/spațiu/timp al lor, etc. Să nu uităm că în matematică proiecția oricărui corp pe o axă sau doar într-un punct cuprinde toate punctele sau secvențele corpului respectiv sau au corespondent al lor în proiecția respectivă, indiferent dacă este vorba de o linie curbă sau dreaptă sau o traiectorie a lor în sens neconvențional, un gând sau idee ca natură sau doar umane sau științifice, ca linie sau proiecție a ei.  În nici un caz să nu credem că golul este o energie sau invers ca tot, întreg sau destin la fel cum niciodată, nicăieri şi nicicând proiecția nu este corpul însuși sau invers.

Putem spune fără să limităm înțelesul ca semnificație că golul este dimensiunea clipă/moment fără masă sau fără a fi dislocat de o masă sau un conţinut, în aceiaşi clipă/moment în care masa devine o dimensiune clipă/moment dislocată (ocupată) de masă sau conţinut. În lipsa materiei sau masei nu există goluri şi nici plinuri ca şi invers, energiile (sau golurile ei) mențin materia la distanță formând golurile substanței respective ca materie/putere sau masă/energie cu formă și spirit, indiferent de situaţie, natură sau organizare  a lor. Golul nu este şi nu trebuie confundat cu inexistența, cu sau fără natură, în sens clasic sau simultan/dialectic, el este o existență, conţinut sau entitate/univers ca şi gândurile și ideile noastre, care au golurile lor ca existență sau inexistență după caz. Nimicul este iluzia ca sistem a nelimitatului mic care poate fi limitat la zero sau neutru, după caz, al oricărei simultaneități/dialectice, ca unicitate sau particular al ei, care nu poate fi perceput în nici o variantă dar care este la rândul lui o simultaneitate/dialectică sau nelimitat mic ca simultaneitate/dialectică neconvențională. Alt fel spus golul nu este percepția sau metafora inexistenței ca nimic, având în vedere că nimicul este un nelimitat mic cu natură perceput ca de uman sau știință ca virtual sistem, zero cu sau fără natură după caz. În aceiași clipă/moment în care golul este virtualul vigorii, dinamicității și forței, etc., după caz. Golul, ca  şi plinul de altfel, sunt existențe chiar dacă niciodată, niciunde, nicicând și nicăieri nu pot exista separat, deoarece știm și cunoaștem deja că nu există gol fără plinul lui sau materie fără putere, etc. şi invers, ca unicitate sau particular al ei de secvențe neconvenționale. Să nu ne facem iluzii că energia poate fi separată de masă sau materia de extramateria sau antimateria ei, este sau ar fi o înțelegere limitată sau greșită a semnificației, o utopie sau iluzie a iluziei din moment ce este evident că nici un instrument de măsură, verificare sau comparație care poate sau ar putea face verificarea separat nu este „energie pură” sau „materie pură” separat, ci doar substanță sau conținut ca entitate/univers.

Cu un aparat de măsură al electricității, tensiunii sau intensității, etc., al unei instalații sau circuit, măsurăm energia electrică sau tensiunea unei unicităţii sau unui conţinut ca entitate/univers şi nu doar energia, tensiune sau intensitatea a curentului respectiv separat de suportul lor ca substanță, chiar dacă noi sau aparatul înțelegem prin convenție doar măsura unui element sau altul al măsurătorii. Aparatul de măsură este o unicitate, conţinut sau entitate/univers şi nu un particular al ei cum se poate crede, la fel ca şi energia, tensiunea şi intensitatea respectivă care aparțin la rândul lor unei unicități sau unui conţinut ca entitate/univers şi nu un particular al lor ca energie, gol, tensiune sau intensitate, etc., fără suport, a lor. La urma urmei potențialul unei baterii este un gol care doar prin contact defineşte curentul, tensiunea şi intensitatea respectivă. La fel şi în cazul temperaturii sau oricărui parametru uman care poate fi comparat, raportat sau măsurat prin intermediul unei unicități, om, aparat, instrument, etc. şi nu doar un particular sau altul al unei unicități. 

Doar în gândurile sau ideile noastre şi convențiile lor, umane sau științifice, sunt limitate aceste măsurători, comparații sau rapoarte la uman sau știință ca asemănare, identificarea, egal, antiegal sau inegal ca identic al lor, chiar dacă niciodată, nicăieri, niciunde şi nicicând, umanul sau știința lor nu sunt natura, natură/realitate sau virtualul unicităţii lor ci doar virtual de iluzii și umbre umane sau științifice specifice. Inexistența, zero sau nimicul, în sens clasic, cu sau fără natură, nu pot fi comparate, raportate sau măsurate, indiferent de situația, natura sau organizarea lor, doar pentru că, în sens clasic, nu au natură sau nu există decât ca gând sau idee a minții, judecății și rațiunilor  umane sau științifice. Chiar dacă trăim inexistenţa sau nimicul lor, ca natură, natură/realitate și virtual al lor și al nostru. Din acest motiv chiar dacă putem separa convențional golul de plinul său trebuie obligatoriu să fim atenți la convenție, limitare, etc., dar mai ales să ținem cont de corecțiile lor permanente.

În relație filozofică putem scrie că „golj” este,

golj ≅  ≅  /  /  /  ≅  ≠ enj ≠ plinj .

la fel ca orice conţinut sau entitatea/univers, proiectat, comparat sau raportat cu repere, situaţii sau sisteme de  referință, ca secvențe neconvenţionale şi nu ca întreg. Unde şi când se vede clar, sperăm noi, că golul este o existență inclusiv ca gând sau idee extrapolată a vidului uman sau științific, fără trăire sau transfer, deoarece aceste trăiri apar doar prin simultaneitatea/dialectică a lui cu plinurile ca substanță sau conținut. Știind, în aceiași clipă/moment că golul este simultaneitatea/dialectică  a secvențelor neconvenționale ale plinului ca substanţă sau al supraunitarului dialecticii gol/plin, cu formă și spirit

 

În concluzie,

în lipsa golurilor nu există energie la fel cum în lipsa energiei nu există goluri (nu ar avea cine să disloce plinul sau variantele lui), în aceiași clipă/moment în care în oricare din variante nu există gol sau variante ale lui în lipsa substanței sau existenţei conţinutului ca entitate/univers, care să le definească sau să le cuprindă, știind că totul este o simultaneitate/dialectică neconvențională de unicităţii sau particular al ei. Golul este cel care defineşte orice forță, dinamicitate, vitalitate, vigoare, putere sau energie, etc. şi invers, în lipsa lui nu există toate acestea cu atât mai mult substanţă sau existență, etc., ca materie/putere sau gol/plin în oricare variantă a lor. La fel cum orice unitate matematică cuprinde sau defineşte multiplii şi submultiplii ei şi invers sau orice om cuprinde sau defineşte orice unicitate şi invers de la cuante la unicităţii astrofizice, etc., ale lui În lipsa omului sau umanității, cât şi al convențiilor noastre, ca umanoizi, nu ar exista virtual, iluzii și umbre, etc., umane sau științifice lor, chiar dacă există. La fel orice unicitate sau particular al ei nu ar exista în lipsa cuantelor sau a unicităților care o formează sau din care face parte, domeniul, totul, întregul sau destinul, etc. fiind o simultaneitatea/dialectică  neconvențională perfectă,  veșnică/eternă și nelimitată ca și noi sau orice conținut ca secvențe sau părți ale lor.  /