Nu există egoism sau altruism ca unicitate sau particular al ei dincolo de repere, situații sau sisteme de referință, există doar nelimitatul altruismului/extraaltruism//egoism/extraegoism ca nelimitat al lor și al perfecțiunii veșnic/eterne a lor. Cu atât mai mult cu cât știm prin natura noastră că Unicitatea sau Dumnezeu ne-a dăruit totul ca destin sau existență a noastră, a naturii sau lumii întregi ca tot sau destin, etc. În aceiași clipă/moment în care ni se ia totul, ca destin sau existență  și ca natură dar și ca iluzii și umbre ale ei. Respectând principiul generalizat al lui Lavoisier, unde și când „în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă , totul se transformă”. ...