Filozofia naturii, naturii/realitate și virtualului lor

Filozofia simultan/dialectică și neconvențională este mult mai simplă decît ne închipuim, la fel ca natura sau oricare variantă a ei de la vibrație/rezonanță la neconvenţional, Unicitate sau dumnezeu. Cu o singură condiție simplă să o asociem permanent cu natura care suntem și în acre existăm. Ceea ce ne permite să credem și să spunem că este o filozofie a naturii inclusiv oricare variantă a ei generală sau particulară. Fără a confunda simultaneitatea ei dialectică cu asocierea, dualitatea sau interdisciplinaritatea, etc., care rămân doar cazuri particulare ale ei umane sau științifice. Nu dăm multe exemple deoarece putem înțelege, ca semnificaţie, simplitatea ei dacă urmărim cu atenție următorul exemplu.

Ziua unui an care este și zi și noapte ca lumină și întuneric, chiar dacă știm și cunoaștem că n u există perfecțiune  alor separată ci doar simultan/dialectică și neconvenţională. Plecând de la argumentul logic în care lumina zilei are întunericul ei iar întunericul nopții lumina lui.  Ceea ce ne permite să definim ziua ca nuanțe de griu al de lumină/întuneric iar noaptea ca nuanțe de lumină/întuneric, fiecare cu specificul ei c atrăire, emoție sau sentiment, etc. Un trăită ca lumină cealaltă trăită ca întuneric iar zorii dimineții și înserarea ca neutru dintre ele, respectând în acest fel și dialectica și trăirea sau trăirile ei ca dialectică a știutului sau lumină/extralumină în general ca natură. În particular doar lumină/antilumină sau lumină/întuneric, după caz, comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații sau sisteme de referință. În particularul lor ca sistem nuanțele de gri devin nuanțe de culoare și cunoaștere/anticunoaștere a ei iar ca uman sau știință culoare și cunoaștere/anticunoaștere, umană sau științifică, ca măsură sau măsurabil al spectrului de culori și vibrațiilor/rezonanțe specifice, ca virtual, iluzii și umbre ale nuanțelor de griuri de lumină/întuneric, umane sau științifice.

 

În concluzie,

dincolo de repere situații și sisteme de referințe convenția, tot, întregul sau destinul, etc. sunt griuri de lumină/extralumină. Extralumina incluzând întunericul ca virtual limitat la repere situaţii și sisteme de referință. Unde și când griul devine culoare de cunoaștere/anticunoaștere ca sistem sau sistem uman și științific, după caz, fiecare cu specificul ei. Nuanțe de griuri dincolo de repere, situații și sisteme de referință, nuanțe de culori în limita lor, inclusiv ca sistem sau uman și știință. Cu condiția să înțelegem ca semnificație că dincolo de orice conținut sau entitate/univers, etc., totul se estompează prin griul generalizat ac negriu, griu/extraantigriu, unde și când antigriul ca negriu sau antigri/extraantigri este unul și același lucru sau lucrare a naturii la fel cum în matematică zero și infinitul sunt de fapt un infinit mare și un infinit chiar dcaă noi sau alții nu cuprindem sau nu putem defini sau demonstra acest lucru. Există o logică pentru ceea ce credem sau spunem, o logică a naturii cu principiile și regulile ei că nu există contrarii care „se anulează reciproc”, așa cum infinitul și negativul lui „se anulează reciproc” sau unu și negativul lui ducând la inexistență cu sau fără natură. Ceea ce natura nu admite prin faptul că nimic nu se pierde, „nimic nu se câștigă, totul se transformă” care generalizat ca natură devine, „nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă totul devine”, prin convenție și convenții punerea lor de condiții de existență.