Geneză

Ca natură non dialectică a dicţionarului clasic „geneză” este,

„GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse. sursa: DEX '09 2009 permalink”

sau,

„GENÉZĂ, geneze, s. f. Procesul formării și al nașterii unei ființe sau a unui lucru; origine. Geneza omului. ▭ Laplace și Newton au dat putința unei explicări a genezei lumilor. MARINESCU, P. A. 33. ♦ Fig. (În legătură cu activitatea spirituală sau artistică) Apariție, creație. Geneza și rostul studielor și publicării ce am întreprins a face în străinătate... mă ținu pînă la un oarecare punct cu mintea, dar nicidecum cu inima, departe de țeară și de institutele ei culturale. ODOBESCU, S. III 624. ♦ (Teol.) Prima carte a Bibliei; cartea facerii. sursa: DLRLC 1955-1957 permalink”,

Prin convenţie, facere a unicităţii sau situaţiei/stare a ei ca apariţie/ivire, ivire ca stare sau realitate, apariţie ca situaţie sau natură, geneză ca virtual al apariției naturii, geneză a situaţiei ca sistem sau început, început uman sau ştiinţific, etc.

Ca natură nedialectică a dicţionarului simultan/dialectic „geneză” (ca iluzie) este,

„virtualul facerii”,

ca expresie sau termen generic al devenirii unicităţii inclusiv orice particular al ei, printre care:

-  unicitate,

„virtualul facerii ca unicitate”,

convenție ca metaforă a situaţiei/stare sau naturii/realitate a ei sau,

„geneză.unicitate”,

convenție ca percepție a virtualului facerii unicităţii respective, comparat/extracomparat cu repere sau situații. În condițiile în care orice geneză este un virtual al facerii percepute a ei iar orice virtual al facerii o geneză.unicitate dincolo de percepție, geneză.unicitate o simultaneitate/dialectică sau geneză/extrageneză (negeneză) ca situaţie/stare a unicităţii,    

-  situaţie,

„extrageneză”

convenție ca metaforă a situaţiei sau naturii ei sau, 

„geneză”,

convenție ca percepție a extragenezei situaţiei respective, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii. În condițiile în care orice geneză este o extrageneză percepută a ei iar orice extrageneză o geneză dincolo de percepţie,  chiar dacă niciodată aceiaşi geneză cu aceiaşi extrageneză. Fără a confunda extrageneza cu geneza, apariția, ivirea sau facerea, antigeneza sau negeneza, inexistenţa lor ca ageneză sau non geneză, etc., știind că orice extrageneză este o geneză dincolo de percepţie, ca situaţie,  

„extrageneză ca stare”, 

convenție ca metaforă a stării sau realității ei sau, 

„geneză.stare”,

convenție ca percepţie a extragenezei stării respective, extracomparat sau extracomparativ cu repere sau situaţii. Unde şi când orice geneză a stării este o extrageneză percepută a ei iar orice extrageneză o geneză dincolo de percepţie,  chiar dacă niciodată aceiași geneză cu aceiași extrageneză a stării,  

-  situaţie ca sistem,

„extrageneză ca sistem”,

măsură sau măsurabil, convenție ca metaforă a situaţiei ca sistem sau naturii ei sau, 

„geneză.sistem”

măsură sau măsurabil, convenție ca percepţie a extragenezei respective ca sistem, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii ca sistem, indiferent de situaţie, natură sau organizare. Unde şi când orice geneză a situaţiei ca sistem este o extrageneză percepută a ei iar orice extrageneză o geneză dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată aceiași geneză cu aceiași extrageneză a situaţiei ca sistem, măsură sau măsurabil. În condițiile în care nu trebuie confundăm extrageneza, situaţiei ca sistem, cu geneza, apariția, ivirea sau facerea, antigeneza sau negeneza, inexistenţa lor ca ageneză sau non geneză, etc., ale situaţiei ca sistem, știind că orice extrageneză este o geneză dincolo de percepţie, a situaţiei ca sistem, chiar dacă totul este măsură sau măsurabil. 

Ca gând sau idee umană, ştiinţă, asemănare şi identificare a lor, ca egal, antiegal sau inegal ca identic, etc., orice geneză devine umană sau ştiinţifică sau idee, măsură sau măsurabil precis sau idee, cu opus sau contrar care „se anulează reciproc” și nu respectă principiile naturii. Ca uman sau științific, al naturii despre extrageneză, geneză, apariție, ivire sau facere, antigeneză sau negeneză, inexistenţa lor ca ageneză sau non geneză, etc., ca virtual, iluzii și umbre, în nici un caz natură, natură/realitate sau virtual al unicității lor.

Ca simultaneitate/dialectică putem spune că orice „geneză” ca situaţie este, 

„simultaneitatea/dialectică a  secvențelor extragenezei”,

pe care o cuprinde sau definește ca secvențe neconvenționale ale situaţiei în general sau,

„supraunitarul simultaneității/dialectice a genezei/extrageneză”

sau al dialecticii negenezei virtualului facerii situaţiei în general sau,  

„simultaneitatea/dialectică a  secvențelor antigenezei”,

pe care o cuprinde sau definește ca secvențe neconvenționale ale situației ca sistem, opus sau contrar în particular sau, 

„supraunitarul simultaneității/dialectice a genezei/antigeneză”,    

sau al dialecticii negenezei virtualului facerii situaţiei ca sistem, opus sau contrar, în particularul ei. Alt fel spus orice geneză este de fapt o extrageneză, ca alt sau alt fel de geneză dincolo de percepţie şi invers, de secvențe neconvenționale, ale simultaneităţii lor dialectice.

Dacă luăm în discuţie dialectica fatalităţii ca geneză/nihilism este evident că geneza este simultaneitatea/dialectică a secvenţelor neconvenţionale ale nihilismului, pe care îl cuprinde sau defineşte sau subunitarul dialecticii respective.  Geneza ca „naștere și de formare”, este doar o parte sau un element particular al dialectici fatalităţii ca geneză/nihilism, este doar o apariție ca început a operei sau creației/model, respective. În condițiile în care dicționarele clasice confundă înțelegerile ca semnificatei de  „Apariție” şi „creație”, deoarece putem să observăm că orice creație presupune un creator pe lângă modelul şi modelatorul ei ca simultaneitate/dialectică (din afara sau interiorul ei). În aceiaşi clipă/moment în care apariția ca început, în sens clasic, nu presupune neapărat un creator/modelator al ei sau este ea însuși creator/modelator al ei. Să nu confundăm creația/modelare (dialectica operei) a unui conținut sau entitate/univers cu consecința acestei dialecticii de creații/modelare ca început, apariție sau ivire sau a unei opere sau creație/model. Ca exemplu în acest sens să privim big-bangul, în sens clasic, care aparent este o dispariție în viziunea astrofizică, la fel cum orice gaură-neagră este o apariție, în sens clasic ca astrofizică. Unde şi când de fapt şi una şi alta sunt, apariții/dispariții, limitat doar început/sfârșit sau geneză/nihilism, etc.,  separat sau împreună, în fiecare clipă/moment a dimensiunii devenirii și transformării. Pe care simțurile noastre le percep ca adevăr sau dialectică geneză/nihilism a fatalităţii, devenirii sau transformării, când ca geneză când ca nihilism sau unitate dialectică a lor ca neutru, etc., chiar dacă ele sunt o simultaneitate/dialectică neconvenţională a fatalității oricărei unicități sau particular al ei. În cazul fatalităţii, umane sau științifice, geneza devine început sau naștere,  nihilismul sau moarte, după caz, unde și când simultaneitatea lor dialectică este viața însăși ca naștere/moarte a ei.   /