Energie

Se poate observa destul de ușor că în lipsa golurilor nu putem discuta de o energie, pură, perfectă, ideală, teoretică sau practică, așa cum crede sau ne spune ştiinţa prin egalul, antiegalul sau inegalul ei ca identic, care nu respectă principiile și regulile naturii iar contrariile „se anulează reciproc”.  La fel cum nu putem discuta, în lipsa plinului, de o masă pură, perfectă, ideală, teoretică sau practică, în condițiile în care simultaneitatea lor dialectică este mai mult decât evidentă, în nici un caz doar dualitate, interdisciplinaritate, etc., ca substanţă cu sau fără configurație și psihic sau existență cu formă și spirit, etc. Dacă suntem atenți la înţelegerea ca semnificație a formulelor ca relații umane sau științifice specifice energiei, puterii, vigorii, etc., sau oricare particular al lor, vom constata cu siguranță că ele se definesc prin golurile pe care le formează sau le cuprind, nu doar ca secvenţe neconvenţionale ale simultaneităţii lor dialectice ci şi ca relaţii, reguli, etc., ale naturi sau doar formule umane sau științifice, ca metaforă sau percepţie. În lipsa golurilor sau plinurilor nu există și nu pot exista energie sau masă, materie sau putere, etc. Ceea ce însemnă ca semnificație că trebuie găsită legătura sau legăturile lor ca înțelegere simultan/dialectică și neconvenţională a semnificațiilor, o dată cu principiile naturii și legăturile lor specifice. Din păcate la  goluri şi plinuri nu ajungem niciodată, nicăieri şi niciunde ele fiind un virtual al perfecțiunii unicităţii oricărui conţinut sau entitate/univers, dincolo de uman sau ştiinţă. Nu discutăm de vidul ca gol care este doar un virtual ca iluzie/umbră a lui. Golurile nu trebuie confundate, în nici un caz, cu vidul sau energia, etc., la fel cum plinurile nu trebuie confundate cu masa, materia sau substanţa, etc. Vidul este doar un absolut/relativ, ca virtual, iluzie și umbră umană sau ştiinţifică al golului naturii la fel cum este energia este un virtual al față de puterii, etc., ca iluzii și umbre Spre deosebire de plin care este un virtual al existenței naturii ca masă față de materia a oricărei substanțe, etc. Chiar dacă materia (eventual nematerie în sens clasic) şi puterea nu există în nici o relație umană sau ştiinţifică. În ciuda faptului că unii sau alţii numesc, vorbesc sau definesc, etc., în diverse moduri convenţionale, înţelegerea lor ca semnificaţie de materie sau putere, gol sau plin, masă sau energie, etc. Ca definiţie clasică nu există nematerie, ca opus sau contrar al materiei, chiar dacă nemateria apare definită în diverse filozofii sau științe convenţionale ca opus sau contrar al materiei sau al „Substanței din care sunt făcute diverse obiecte”. În mileniul III nu trebuie să mai confundăm, în nici un caz, substanţa cu materia, materia cu masa sau energia, puterea şi materia între ele, sau să credem că una poate genera alta, etc., așa cum fac definiţiile clasice sau alte filozofii convenţionale (Aristotel sau alţii). Cu atât mai mult să credem sau să spunem că substanța nu are spirit (știință în sens clasic) sau formă (religie în sens clasic). În acest context trebuie să înțelegem ca semnificaţie că de fapt  energia este virtualul puterii naturii, golul al vigorii substanței iar masa doar un virtual al materiei, plinul al masivului substanței, etc. Ca simultaneitate/dialectică și neconvenţională, tocmai datorită caracterului lor pur, prefect, ideal, teoretic sau practic, pe care îl căutăm dar la care nu putem ajunge, în limitele noastre ca parte sau secvență a naturii, cu atât mai mult umană sau științifică. În aceiaşi clipă/moment în care golul este consecința energiei şi puterii, etc. şi invers iar plinul al masei, materiei, etc. şi invers, fiecare cu limitele ei specifice prin convențiile noastre sau ale lor. Ca simulatenitate/dialectică și neconvenţională comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații și sisteme de referință, în nici un caz doar asociere, dualitate sau interdisciplinaritate, etc. cu atât doar umane sau științifice. 

Ca natură non dialectică  a dicţionarului clasic „energie” este,

„ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink”. 

Prin convenţie, vigoare a unicităţii sau situaţiei/stare a ei ca putere/gol, gol ca stare sau realitate, putere ca situaţie sau natură, energie ca virtual al puterii naturii, energie a situaţiei ca sistem sau vid, energie umană sau ştiinţifică sau vid uman, etc.

Ca natură nedialectică  a dicţionarului neconvenţional „energie” este,

„virtualul vigorii”,

ca expresie sau termen generic al devenirii unicităţii inclusiv orice particular al ei, printre care:

-  unicitate, 

„virtualul vigorii ca unicitate”

convenţie ca metaforă a situaţiei/stare sau naturii/realitate a ei sau,

„energie.unicitate”,

convenţie ca percepţie a iluziei vigorii unicităţii respective, comparat/extracomparat cu repere sau situaţii, având în vedere că orice energie a unicităţii este un  a vigorii percepute a ei iar orice virtual al vigorii o energie.unicitate dincolo de percepţie, energia.unicitate o simulatenitate/dialectică sau energie/extraenergie (neenergie) ca situaţie/stare a unicităţii,

-  situaţie,  

„extraenergie”,

convenţie ca metaforă a situaţiei sau naturii ei sau,

„energie”,

convenţie ca percepţie a extraenergiei situaţiei respective, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii. Unde şi când orice energie este o extraenergie percepută a ei iar orice extraenergie este o energie dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată aceiaşi energie cu aceiaşi extraenergie ca situaţie. Fără a confunda extraenergia cu energia, puterea, golul sau vigoarea, antienergia, neenergia, inexistența lor ca aenergie sau non energie, etc. știind că orice extraenergie este o energie dincolo de percepţie ca situaţie, 

- stare,  

„extraenergie ca stare”,

convenţie ca metaforă a stării sau realităţii ei sau,

„energie.stare”,

convenţie ca percepţie a extraenergiei stării respective, extracomparat sau extracomparativ cu repere sau situaţii, având în vedere că orice energie a stării este o extraenergie percepută a ei iar orice extraenergie este o energie dincolo de percepţie, ca stare,     

-  situaţie  ca sistem,   

„extraenergie ca sistem”,

măsură sau măsurabil, convenţie ca metaforă a situaţiei ca sistem sau naturii ei sau,

„energie.sistem”,    

măsură sau măsurabil, convenţie ca percepţie a extraenergiei situaţiei respective ca sistem, comparat sau comparativ cu repere sau situaţii ca sistem, indiferent de situaţie, natură sau organizare, măsură sau măsurabil. Unde şi când orice energie a situaţiei ca sistem este o extraenergie percepută a ei iar orice extraenergie este o energie dincolo de percepţie, chiar dacă niciodată aceiaşi energie cu aceiaşi extraenergie a situaţiei ca sistem. Fără a confunda extraenergia, situaţiei ca sistem, cu energia, puterea, golul sau vigoarea, antienergia sau neenergia, inexistența lor ca aenergie sau non energie, etc., ale situaţiei ca sistem, știind că orice extraenergie este o energie dincolo de percepţie a situaţiei ca sistem, chiar dacă totul este măsură sau măsurabil. 

Ca gând sau idee umană, ştiinţă, asemănare şi identificare a lor, ca egal, antiegal sau inegal ca identic, etc., orice energie, devine umană sau ştiinţifică, măsură sau măsurabil precis, cu opus sau contrar care „se anulează reciproc” și nu respectă principiile naturii. Ca virtual, uman sau științific, al naturii despre extraenergie, energie, putere, gol sau vigoare, antienergie sau neenergie, inexistența lor ca aenergie sau non energie, etc., ca virtual, iluzie și umbră, în nici un caz natură, natură/realitate sau virtual al unicității lor.

Ca simultaneitate/dialectică putem spune că orice „energie” este,  

„simultaneitatea/dialectică a secvențelor extraenergiei”,  

pe care o cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale ale situației în general sau,

„supraunitarul simultaneităţii/dialectice a energiei/extraenergie”,

sau al neenergiei virtualului vigorii situaţiei în general sau,

„simultaneitatea/dialectică a secvențelor antienergiei”,  

pe care o cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale ale situației ca sistem, opus sau contrar în particular sau, 

„supraunitarul simultaneităţii/dialectice a energiei/antienergie”,       

sau al neenergiei virtualului vigorii situației ca sistem, opus sau contrar în particularul ei. Alt fel spus orice energie este de fapt o extraenergie şi invers, de secvenţe neconvenționale ale simultaneităţii lor dialectice.

Omul umanitatea și știința au înțeles, invers ca semnificație, rolul energiei și al golurilor lui plecând de la gândul sau ideea umană sa științifică în care energia are drept consecință golurile și nu invers. Dar să privim contracția și expansiunea unei unicităţi astrofizice ca evoluție și putem constata relativ ușor că prin ciocnirea unor galaxii de altele duce a micșorarea golurilor care la rândul duc la creșterea gravitației dar și a energiilor de respingerea a secvenţelor sau parților unicității respective. Inițial nu există atracția a planetelor sau galaxiilor ci doar transformare și devenire ca mișcare în toate variantele  ei  neconvenţionale. Doar prin apropiere, unele de altele  se poate produce comprimarea golurilor și plinurilor care au drept consecință creșterea energiilor și puterilor în toate variantele lor simultan/dialectice și neconvenţionale, neconvenţionale de la gravitație la magnetism, etc. Expansiunea unei găuri negre se datorează comprimării golurilor, energiilor, puterilor și forțelor, etc ale unicității ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. NU asociere, dualitate, interdisciplinaritate, etc. Noi separăm această simulatenitate/dialectică și neconvenţională în aceiași clipă/moment în care facem diferența între vid, energie, putere, vigoare, forță, gol sau dinamicitate, etc. ca virtual uman sau științific, (vid sau energie, umană sau științifică), energie ca sistem, putere ca natură, vigoare ca realitate, forță ca natură/realitate, etc. sau mai departe când puterea devine virtualul vigorii ca natură, forța ca realitate și golul ca natură/realitate a lor, etc., prin definițiile sau convențiile noastre simultan/dialectice și punerea lor de condiții de existenţă, etc.

Dacă plecăm de la relațiile științifice putem constata că viteza, în sens clasic, este de fapt o secvenţa a spaţiului, comparat sau raportat cu repere, situații sau sisteme de referință umane sau științifice. În general viteza este doar o simulatenitate/dialectică a spațiului cu timpul lui ca secvențe neconvenţionale. Alt fel spus, viteza în sens clasic, este raportul spațiului cu timpul specifice unui moment dat al transformării, care poate fi extrapolată ca raport al locului cu vremea sau vremurile specifice unei clipe a devenirii. În conformitate cu legile și normele umane sau științifice, viteza este,

v = s:t,

sau în variantă neconvențională și simultan/dialectică,  

vj ≅ sj/tj,

unde și când în variantă clasică simultaneitatea/dialectică poate fi înlocuită cu o lege ( ca principiu) de compoziție specifică care cuprinde și definește toate operațiile și funcțiile ei specifice matematice, de la adunare la calcul integral sau logaritmi, etc. Dacă ne aducem aminte, evoluția sau multiplicare/divizarea ei umană sau științifică,  matematică sau religie, teism sau laic, etc., ca ştiinţifică care poate fi şi este scădere sau împărțire, adunare sau înmulțire, integrale sau logaritmi, etc., separat sau împreună,  ca asociere, dualitate sau interdisciplinaritate, etc. Scăderea ca divizare simplă,  împărțirea ca divizare accelerată iar adunarea ca multiplicare simplă, înmulțirea ca multiplicare accelerată, funcțiile ca operații complexe ale multiplicării și divizării simple sau accelerate, etc. În acest context viteza este sau poate fi asemănată/identificată, uman sau științific sau doar matematic ca dimensiune unică, unitate/dialectică sau simultaneitate, etc. a mișcării unui conținut sau entitate/univers, etc., respectiv,

mișcj ≅ vj/sj/tj,

ca extrapolare dincolo de uman și știință în sens clasic.

Mișcarea simultan/dialectică și neconvenţională,  „mișcj” fiind un virtual particular al transformării ca dimensiune unică, unitate dialectică sau simulatenitate, etc. ca echivalent virtual al momentului transformării. În relație filozofică transformarea este,  

trj ≅ momj/sj/tj,

unde și când este evidentă similitudinea ca semănare/identificare a trasnformării cu particularul ei mișcarea de aceiași natură. Nu putem discuta sau analiza transformarea și universul ei în lipsa entității la fel cum nu putem discuta sau analiza entitatea și universul în lipsa simultaneităţii lor dialectice și neconvenţionale. Alt fel spus nu putem separa transformarea de conținutul sau corpul pe care îl cuprinde sau definește, ca entitate/univers respectiv obiect/fenomen, etc. La rândul simultan/dialectice și neconvenţionale, nu asociate, duale sau interdisciplinare, etc., în sens clasic cu golul și plinul naturii, naturii/realitate și virtualul unicităţii lor, etc. În acest context orice deplasare în sens clasic este un gol a cărui consecință este energia la fel cum orice plin are drept consecință masa ca virtual, iluzii și umbre ale puterii respectiv materiei ca substanță cu configurație și psihic sau existență cu formă și spirit. Din păcate religia și știința ca metaforă consideră existență spiritul în detrimentul substanței iar știința ca percepție consideră substanța ca existență în detrimentul spiritului. Chiar dacă orice conținut ca natură, substanţa cu configurația și psihicul ei, existența cu forma și spiritul ei, etc., sunt o simulatenitate/dialectică neconvenţională, inseparabilă sau neseparabilă, separabil/antiseparabil, după caz.  La fel ca orice gol/plin ca natură, natură/realitate și virtual al unicității lor, comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații sau sisteme de referință. Fără a ne limita propriile convenţii, plecând de la faptul că orice spaţiu este de fapt un gol care face parte din golul imens al Unicităţii ce nu trebuie confundat cu plinul Ei, nu doar un gol limitat la vidul uman sau științific. Mișcarea, umană sau științifică, însemnând ca semnificaţie deplasarea dintre două puncte ale unui conținut sau entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, etc. Aici şi acum trebuie făcută o remarcă, să nu confundăm spaţiul sau locul ca unicitate sau particular al ei, care este unidimensional cu nelimitate direcții şi dimensiuni, cu spaţiul sau locul unui corp sau obiect/fenomen, ca virtual al conținutului naturii, care pot fi de orice natură ca substanţă a situaţiei în general sau orice existenţă, formă sau spirit în particularul ei ca sistem. De reținut faptul că viteza este un virtual al momentului transformării când transformarea devine natură sau un virtual al clipe a devenirii când devenirea este natură prin convenţie sau convenţii și punerea lor de condiții de existenţă. Plecând de aici putem constata că energia, puterea, sau vigoarea, forțele sau lucrul mecanic sunt o imagine sau consecinţă a golului sau golurile specifice masei, materiei sau compactului, etc., care se cuprind sau se definesc unele pe altele. Ca simulatenitate/dialectică și neconvenţională. La fel ca locul şi vremea clipei devenirii sau spaţiul şi timpul momentului transformării. Aceste înțelegeri ale semnificațiilor pot fi completate cu înțelegerile noastre ca semnificaţie de extraenergie, extraputere sau extravigoare, etc., respectiv extramasă, extramaterie, extamasiv, etc. Cu variantele lor ca natură, natură/realitate și virtual al unicităţii lor, inclusiv orice particular al lor. Cuprinse sau definite de noi ca simulatenitate/dialectică neconvenţională, prin alte sau alt fel de convenţii, plecând de la golul sau plinul lor ca Unicitate sau particular a ei. În nici un caz extraconvenţii sau inexistență a lor cu sau fără natură.

În ştiinţă este definită legea relativității, ca principiu, care pleacă de la principiile și legăturile naturii dintre materie și putere dar limitat la masă și energie ca virtual al  relativității naturii. Relativitatea, umană sau științifică fiind doar o asociere, dualitate sau interdisciplinaritate, etc., între energie, masă şi viteza luminii, aparent sau limitat constante, ca şi legea exprimată de ele ca principiu sau formulă. Din păcate care nu respectă principiile și regulile naturii dar mai ales cu contrarii care „se anulează reciproc”. În acest sens legea relativității științifice este dată de,

E= mc²

Care poate fi scrisă,

c² = m:E,

sau în general cu semnale noastre simbol,  

c² = m:e.

Unde și când, viteza luminii „c²”, „m” și „e”, cuprind sau definesc relativitatea, fiind de fapt legea relativității, „Rel”, însăși ca „legej” sau „relj”, dimeniune unică, unitate dialectică sau simulatenitate, etc., nu ca normă a legii respective, specifică oricărei substanțe în parte sau oricărui corp ca obiect/fenomen, etc. În aceste condiții legea relativității sau relativitatea în sens clasic „Rel”, se poate scrie,

Rel = c²x(e:m) ,

sau

relj = c²x(e:m) ,

ca operații simple ale umanului sau științei.

Care pot fi scrise și ca lege de compoziție a tuturor operațiilor sau funcțiilor, etc., umane sau științifice, sau ca simulatenitate/dialectică și neconvenţională,  

relj ≅ vitj/mj/ej ,

ca relativitate a naturii, natură/realitate și virtual al unicității lor, nu doar virtual uman sau științific. Unde și când  „c²” este dimensiunea unică, unitatea dialectică sau simultaneitatea, etc., relativității,  care doar aparent este o constantă ca și viteza luminii, „c²”, aparent constantă și care nu poate fi depășită. Aparent constantă deoarece nu putem cuprinde sau defini dialectica și trăirea ei în limitele unui conținut sau entitate/univers chiar dacă există. Noi și neconvenționalul nostru nu poate accepta această limită, pe o devenire și transformare nelimitată, limitat/extralimitată, la fel cum nu putem accepta existența constantelor și invariabilelor, entităților bine definite, etc., viteza luminii „c sau” „pi”, etc. Știm sau cunoaștem că nu există și nu pot exista constante sau limite pe o devenire și transformare perfecte sau veșnic/eterne, dincolo de limitele noastre umane sau științifice sau ale altor conținuturi și entități univers.

În acest mod am transformat legea relativității clasice ca principiu într-un principiu neconvenţional al naturii cu regulile lui și nu norme ca sistem sau doar uman și știință. Cu siguranță formula clasică, în această înţelegere ca semnificaţie poate fi extrapolată dincolo de limitele noastre umane sau științifice, ca natură, natură/realitate și virtual al unicității lor,  trecând de la viteza „c²”, masa, „m” și energia, „e”, la viteza, „vitj”, materia, „matj” și puterea „putj”, relația relativității generale, „relj”, devenind,

relj ≅ vitj/matj/putj .

Unde și când relativitatea convențională Rel” devine sau se transformă în sau relativitate, „relj”, neconvenţională simultan/dialectică, ca generalitate, natură, natură/realitate și virtual al unicității prin convenţiile noastre,  viteza luminii,  „c²”, devine viteză, „vitj”, masa „m” devine materie, „matj” iar energia „e”, devine putere, „putj”, Fiecare specifică unei relativități clasice respectiv simultan/dialectice și neconvenţionale. Fără limite, excepții sau nedeterminat, entități bine definite, constante și invariabile, absurd sau „imposibil”, etc., comparat, comparativ sau raportat cu repere, situaţii sau sisteme de referință. Indiferent de situaţie, natură sau organizare de la cuante la animal, om sau galaxii, ba chiar și dincolo de ele, etc. Pentru orice conținut sau entitate/univers, lume corp, obiect/fenomen sau lucru/ființă, etc.

Şi noi am plecat sau plecăm de la gânduri şi idei umane sau științifice dar mereu încercăm să mergem dincolo de ele prin convențiile noastre ca esență a neconvenţionalului nostru simultan/dialectic. La fel cum mulți se întreabă şi se vor întreba dacă nu este o eroare sau limită legătura pe care o facem noi între energie, putere, vigoare şi gol. Dacă privim materia şi puterea ei, ca natură sau substanţă cu configurație și psihic a ei, vom constata de fiecare dată că orice materie are golul şi golurile ei ca putere şi invers orice putere are plinul sau plinurile ei ca materie, simultan/dialectice de secvenţe neconvenţionale, nu asociere, dualitate, pluralitate, interdisciplinaritate sau alte variante convenţionale, etc. Cu siguranța neconvenționalul nostru depășește limitele umanului sau ştiinţei, cu aceste înțelegeri ale semnificatei, dar la fel de sigur, în relativul nostru absolut, nu suntem ştiinţă limitată la o filozofie umană sau ştiinţifică, știință ca percepţie sau metaforă, etc. Noi și neconvenționalul nostru încercăm să  prezentăm sau să arătăm de fapt doar direcțiile devenirii sau transformării şi nu virtualul lor punctual ca sistem, cu atât mai mult doar uman sau ştiinţific, cu asemănare, identificare, egal, antiegal sau inegal ca identic, etc., specific, pe aceste direcții. Chiar dacă știm și cunoaștem că nu există egal, antiegal sau inegal ca identic ca natură, natură/realitate şi virtual al lor decât în mintea, gândurile şi ideile noastre. Cu toate acestea trebuie să ne ajutăm de virtualul, iluziile și umbrele umane sau științifice cu artificiile lor științifice pentru a generaliza sau extrapola convenționalul uman sau științific în neconvenţional simultan/dialectic. Dincolo de toate acestea, cu siguranță, orice gol are consecințele lui asupra materiei sau substanței cu configuraţie și psihic sau existenței cu formă și spirit, etc. La fel ca orice vid, energie, putere sau vigoarea, etc. și invers sau masă, materie, plin sau masiv, etc. În lipsa golului nu există și nu poate exista vid, energie, putere sau vigoare, etc. şi o dată cu el nici opusul sau contrraul lor ca plin, masă sau materie, etc. Cu rugămintea să nu limităm ştiinţa doar la ştiinţă percepută sau metaforă, în sensul clasic al definițiilor sau alte filozofii convenţionale, ceea ce știm sau credem că știm despre ele, etc. Să dăm dreptul știutului care respectă principiile și regulile naturii, cu contrarii  care nu „se anulează reciproc”, dincolo de ştiinţa, ca metaforă sau percepție, care nu respectă principiile și regulile naturii cu contrariile care „se anulează reciproc”. Fără a exclude una sau alta din simultaneitatea lot dialectică și neconvenţională de secvențe. În nici un caz să nu supraevaluăm știința în variantele ei ca metaforă sau percepţie față de natura care suntem și în care există ca perfecțiune veșnic/eternă.   

Mulți încearcă să definească nemateria în condițiile în care pleacă de la o definiţie limitată, eronată sau greșită a materiei, considerând nemateria opus sau contrar al materiei, cu atât mai mult cu cât confundă materia cu masa sau energia cu puterea, etc. Dacă lumea ar fi atentă, la ceea ce credem sau spunem, vor constata că de fapt vidul, energia, puterea, vigoarea şi golul definesc destul de bine şi de exact esența energiei, virtual al puteri, la fel precum plinul, materia, masivul, etc. definesc la fel de bine masa. Cu atât mai mult cu cât materia ca şi nemateria (în sens clasic, convențional sau neconvenţional, etc.), nu apar în nici o formulă sau definiție umană sau ştiinţifică, percepţie sau metaforă a ei. Doar masa şi energia apar în legile sau formulele relativității umane sau științifice sau oricare altele, în aceiaşi clipă/moment în care antimateria este tot o materie ca negativ al ei şi nu nematerie ca opus sau contrar al materiei. Pentru noi nemateria este neconvenționalul ei ca materie/extramaterie sau doar materie/antimaterie în nici un caz negativ ca opus sau contrar al materiei sau inexistenţă, cu sau fără natură. Mai ales că inexistența nu poate fi opus sau contrar al existenței deoarece nu este de aceiaşi natură și nici nu putem lua în discuție inexistenţa ca existență.

Un pod intră în rezonanță când trec militari pe el pentru că simultan/dialectic sunt materie şi putere sau doar masă şi energie (ca uman sau ştiinţă) în nici un caz masă sau energie, materie sau putere, separat. Nici o trăire, emoție, transfer sau limbaj ca existență, formă sau spirit nu există sau nu poate exista doar în prezența materiei fără puterea ei şi invers, cu care este o simultaneitate/dialectică neconvenţională, întotdeauna. Noi trebuie să clarificăm lucrurile deoarece dicționarele clasice şi non dialectice dar şi alte filozofii convenţionale fac confuzii esențiale, confuzii pe care cercetătorii lumii le-au trecut cu vederea din interes sau din neștiință. Pe lângă confuzia materiei cu substanţa există o confuzie a materiei cu masa şi în acest sens să privim atent teoria relativității în toate variantele ei. Relațiile lui Einstein sunt relaţii ale ştiinţei percepute, religia ca ştiinţă trece dincolo de ele ca metaforă (ciclurile lui M. Eliade ca trecere sau repetiție ale teismului, ca naștere şi moarte, etc.), ca relații ale conservării energiei şi masei sau plinului şi golului lor, etc. Și nu numai, care sunt limitate, relative şi pline de excepții sau nedeterminări, entități bine definite, absurd sau „imposibil”, etc., în sens clasic. În acest context trebuie să remarcăm că nu există uman sau ştiinţific o relație sau formulă directă între materie şi energie, așa cum ne-am obișnuit de-a lungul dimensiunii evoluţiei noastre prin filozofiile clasice, cu definițiile sau înțelegerile lor filozofice ca semnificaţie. Unde şi când avem doar legi și norme ca virtual al principiilor și regulilor naturi doar între masă şi energie în diferite variante, nu între materie și putere, etc.  

Din aceste motiv trebuie să redefinim înțelegerea ca a semnificație de vid, energie, putere, vigoare, forță, Gol, dinamicitate, tărie, forță, etc., nemateria sau antimateria în sens clasic, etc., prin noua teorie simultan/dialectică și neconvenţională,  plecând de la dialectica substanței ca materie/putere a naturii sau virtual al ei ca masă/energie, etc. Totodată să redefinim relativitatea şi absolutul ei ca simultaneitate/dialectică, neconvenţională, unde şi când se poate vedea că toate formulele ca relație umană sau științifică, convenţionale, ale relativității în sens clasic, sunt sau rămân doar cazuri particulare ale simultaneităţii/dialectice. Dincolo de toate aceste înțelegeri ale semnificației noastre de vid, energie, putere, vigoare sau gol, etc., trebuie avut în vedere că toate acestea nu există și nu pot exista în lipsa masei, materiei, masivului sau plinului lor, etc., specific ca substanţă sau simultaneitate/dialectică. În lipsa substanței nu am putea avea culoare în obraji sau nu am simți căldura soarelui la răsărit, aceste fenomene nu ar exista în lipsa entităţii sau conţinutului lor suport sau în cazul în care nu ar exista substanţa ca existență, cu formă și spirit, în toate variantele lor ca natură, natură/realitate, virtual, iluzie și umbră, etc. În lipsa oricărui  element al simultaneităţii lor dialectice ca substanţă sau existență nu putem discuta de substanţă dialectică, trăire ca emoții/sentimente, separat sau împreună, cu atât mai mult de trăirea lor dialectică, ținând cont că se definesc unele pe altele întotdeauna.

Această definiți în sens clasic, energie, lucru mecanic sau putere, etc. sunt limitate, în mod clar, la convențiile noastre umane sau științifice deoarece „lucru mecanic” nu poate exista în lipsa unui obiect sau fenomen al naturii ca „sistem (fizic)”, separat sau împreună, cum spun dicționarele clasice sau filozofiile convenţionale şi non dialectice. Energia nu poate produce transfer sau trăiri, cu atât mai mult limbaje, emoții sau sentimente, etc., în lipsa masei și invers sau materiei şi puterii, etc. Ca o consecință a golurilor și plinuri devenirii și transformării, a perefcțiunii ei veșnic/eterne, etc. Ca dovadă că orice lege sau formulă, umană sau ştiinţifică în general, nu doar a relativității în particular, în lipsa oricărui element al lor, etc. nu poate și nu pot exista. La fel cum golurilor nu pot şi nu există în lipsa energiei şi invers sau în lipsa plinului pe care le cuprinde sau definește, cu atât mai mult un „lucru mecanic”, în lipsa lor sau a substanței ca suport, etc., cu configurația și psihicul ca virtual, iluzii și umbre ale formei și spiritului lor, etc. Se poate observa că definiția clasică este un particular al înțelegerilor noastre ca semnificație, cu atât mai mult dacă ne uităm cu atenție la înțelegerea dicţionarelor clasice ca semnificaţie care definesc energia prin, “Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare data”, care este doar o limitare desigur, la uman sau ştiinţă. Este o limitare deoarece „trecerea dintr-o stare în altă stare dată” presupune implicit existența golurilor şi a evoluţiei, a devenirii și transformării  lor perfecte sau veșnic/eterne. În plus noi facem diferența între natură și realittae dar și între situația respectiv starea lor, simultan/dialectică și neconvențională. Din păcate dicționarele clasice nu fac legătura directă între plin şi gol sau dialectica sau trăirea ei, ca substanţă a unicităţii, natură, natură/realitate şi virtual al unicităţii, cu atât mai mult ca simultaneitate/dialectică neconvenţională. Trebuie să reamintim că definiţiile dicționarul clasic, filozofiile convenţionale, sau ceea ce știm sau credem, că știm despre ele, etc., nu fac diferența între materie ca plin şi golurile acesteia ca putere. Mai ales în condițiile în care materia este înțeleasă ca semnificaţie a ei de acum 2000 de ani, ca „substanţă din care se fac obiectele”, şi nu ca opus sau contrar al energiei, puterii, golului sau vigorii, etc. Confundând energiei cu materia, materia cu antimateria sau nemateria, etc., în limite umane sau științifice care nu respectă principiile naturii și au contrarii care „se anulează reciproc”. Sau în condițiile în care materia este lipsită de puterea ei iar masa de energie, etc. Atât în înțelegerile filozofice ca semnificaţie, în sens clasic, cât şi în formulele lor umane sau științifice, separat sau împreună, metaforă sau percepție, etc. Materia în sens clasic, ca element al substanței, nu este şi nu poate fi plinul sau golul existențial, al definiției clasică care confundă sau amestecă materia cu masa ei, etc. Situaţie clarificată de noi prin distincția dintre ele, una ca situaţie sau natură materia, în general, cealaltă ca virtual al naturii situaţiei, indiferent de situaţie, natură sau organizare.

Energia nu este şi nu poate fi limitată doar la „Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată” , ca să nu spunem că această înţelegere ca semnificație amestecă lucrurile spunând că este „Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni”, fără a face clarificări specifice pentru fiecare dintre ele. Consecința energiei nu este doar „mișcarea fizică”, sunt şi reacțiile chimice dar şi gândurile şi ideile spiritului, uman sau științific, care nu produc mișcare sau lucru mecanic în sens clasic. Orice transformare fizică, chimică, biologică, etc., umană sau științifică, trebuie considerate mișcare, de la existenţă la formă şi spirit, transformare spațiu și timp, etc., în oricare variantă a lor. Mișcarea în sens clasic este ea însuși o consecință a unui gol/plin (sau particular al lor ca masă/energie, materie/putere, etc., după caz), al materiei sau masei ca substanță care se modifică, ducând prin consecință la mișcare. În orice variantă a ei,  simultan/dialectică și neconvenţională, a oricărui conținut sau entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, substanță ca materie/putere sau doar particular al ei ca masă/energie.  Unde şi când se modifică dimensiunea golului sau golurilor în fiecare secvență a dimensiunii clipă/moment a devenirii şi transformării, chiar şi în limitele gândurilor şi ideilor, umane sau științifice. Modificarea unei singure dimensiuni este doar un caz limitat şi relativ ca în cazul vitezei sau accelerației, etc., dar toate cazurile pe care putem să le comparăm sau raportăm la repere, situații sau sisteme de referință, sunt cazuri particulare de la fără dimensiune la tridimensionalul lor. Deoarece așa cum am mai spus chiar dacă dimensiunea loc/vreme sau spaţiu/timp este unidimensională sunt întotdeauna nelimitate direcții unidimensionale ale ei pentru orice conţinut sau entitate/univers, inclusiv orice particular a lor ca virtual, iluzii și umbre, etc. Inclusiv, umane sau științifice, fără dimensiune, bi sau tridimensionale, „n” dimensionale, etc. Cu condiţia să nu uităm că tridimensionalul în generalul sau particular lui unidimensionalul, uman sau ştiinţific, ca linie sau direcție cu o singură dimensiune, este doar în mintea umană sau științifică, ca rațiune, gând sau idee, judecată, raţiune sau rațiuni, etc.  

În relație filozofică generalizată a energiei ca natură, prin convenţii extrapolate, având în vedere simultaneitatea ei dialectică cu masa ca putere, dinamicitate sau gol, etc., pe care le cuprinde sau defineşte, putem scrie,

enj ≅  ≅  /  /  /  ≅  ≠ masăj  ≠ golj,  

sau limitat la dialectica substanței, umane sau ştiinţifice ca masă/energie,

enj ≅  /  ≠ masăj  ≠ golj j

unde şi când energia este simultaneitatea/dialectică a  golului pe care îl cuprinde sau defineşte ca secvențe neconvenționale evident diferită de masa, materia, golul sau puterea ei, etc., ca unicitate sau particular. În aceiași clipă/moment în care orice gol este o energie şi invers ca simultaneitate a lor dialectică. Altfel spus energia cuprinde sau definește golurile interatomice, subatomice sau de altă natură, etc. la fel ca golurile interplanetare sau intergalactice sau orice distanță ca percepţie sau metaforă a golurilor, etc. şi invers. Orice distanță în sens clasic este un  gol indiferent de situaţie, natură sau organizare cu condiţia să nu limităm înţelegerea noastră ca semnificaţie la dicţionarelor clasice sau alte filozofii convenţionale, etc. Vidul este doar un gând sau idee umană sau ştiinţifică de gol ca înțelegere a semnificației ca energie şi invers, la fel cum orice spaţiu al unei viteze sau orice distanta a unui lucru mecanic este un gol şi invers.

 

În concluzie,

golul este energia care îl formează şi invers ca secvenţe neconvenţionale simultan/dialectice şi îl putem defini doar în acest sens ca o energie fără plinurile lui, chiar dacă energia este doar un virtual al naturii puterii și golului, care nu există decât în mintea noastră umană sau ştiinţifică. Golul este o natură/realitate ca unicitate sau particular al ei, comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații sau sisteme de referință. Un atom ca să fie atom are golurile lui dincolo de virtualul lui limita la vidul uman sau științific, ca o consecinţă a simultaneității/dialectice a lor cu energia, puterea sau vigoarea, plinul sau plinurilor sale, ale substanței ca materie/putere, masă/energie, etc.

Dincolo de limitele gândurilor şi ideilor, umane sau științifice, convențiile noastre ca abstract, absurd sau „imposibil”, puncte fără dimensiune sau tridimensional, entități bine definite, alte convenții convenţionale umane sau științifice, etc., ca dovadă a limitelor sau neputinței umane sau științifice. La ora actuală sunt teorii care folosesc golurile pentru a defini energiile la care nu ajung dar şi invers la fel cum măsurăm trei dimensiuni ca să definim un punct, teoretic sau practic dincolo de universul nostru solar sau limitele noastre umane sau ștințifice. Chiar dacă acelaşi punct poate fi definit prin măsura sau măsurabilul direct al dimensiunii spaţiu/timp (sonar, radiații, etc.) și în limite umane sau științifice ca natură și vibrații/rezonanțe ale ei şi nu doar ca moment sau spaţiu/timp tridimensional. Astrofizica nu poate determina tridimensional ceva, cumva, undeva, cândva, etc., având la dispoziție doar dimensiunea unică, ca traiectorie sau undă corpuscul, a razei de lumină unidimensională prin definiție sau convenție şi distanțele ei astrofizice. Cea mai clară dovadă a faptului că masa nu este materie, în limitele noastre umane sau științifice, este dată de lipsa unei formule (virtual al relației naturii) dintre materie şi masă sau energie sau teoriile relativității ca relații, umane sau științifice, sau formule. Formule care sunt doar între masă şi energie şi nu între materie şi energie sau materie şi putere, cu atât mai mult ca perfecțiune a lor între gol şi plin, etc. Gol/plin la care nu ajungem şi nu vom ajunge niciodată, nicăieri, nicicând şi niciunde, chiar dacă sunt evidente golurile şi plinurile ca existenţă prin virtualul lor ca vid sau iluzie și umbră a golului sau golurilor respective. A nu se confunda golul cu vidul sau plinul cu substanţa, ar fi o mare limitare, eroare sau prostie, etc., chiar dcaă doar umană sau științifică.      /