Geniu sau obișnuit?

Orice conținut, entitate/univers, corp sau obiect/fenomen, om prost sau deștept, geniu sau obișnuit, pom, plantă sau animal, atom sau moleculă, etc., ieșit din normalitatea naturii, nu poate fi înțeles ca semnificație, la fel cum nici el nu poate  să înțeleagă semnificația normalității celorlalți, nu pentru că nu înțeleg toți normalitate ci doar pentru că normalitatea fiecăruia este alta sau alt fel de normalitate. Nu doar geniurile sunt neînțelese ci și oamenii obișnuiți cu normalitatea lor nu pot fi înțeleși, la fel cum capitalismul nu înțelege comunismul și invers globalizarea individualizarea ei și invers, bogatul pe sărac, sau cun noi nu putem înțelege ca semnificație atomul în nelimitatul lui și invers, etc. Fiecare cu armonia și normalitatea lui neînțeleasă ca simulatenitate/dialectică neconvenţională sau înțeles/antiînțelesul lor. Limitând lucrul ca lucrarea a naturii la limbajul fiecărui conținut sau entitate/univers  este ca și când vrei sau încerci să te înțelegi cu cineva care vorbește o limbă necunoscută a lui pentru tine și a ta pentru el, fără un dicționar sau traducere a lor una față de alta. Cum traducerea și dicționarul lor nu sunt perfecte, evident că înțelegerea ca semnificație are limitele, excepțiile, entitățile bine definite, constantul și invariabilul, neînțelegerile, înțelegerile/antiînțelegere, „imperfecțiunea” și „imperfecțiunile” lor, etc. Din acest motiv orice conținut sau entitate/univers rămâne neînțeles dar mai ales nemulțumit, mulțumit/extramulțunit sau mulțumit/antimulțumit în armonia și normalitatea lui  simultan/dialectică și neconvenţională ca perfecțiune sau veșnic/etern al lor.