Ce suflet trist
şi ce zăpadă stralucește-afară
covorul alb imaculat ca moartea rațiunii și spiritului tău
aduce parcă-n jur perfecțiunea, oricîtă raţiune de a exista,
oricîtă logică speri să găseşti
în faţa morţii tale,
doar spiritul tău te ridica
din ghearele ei de tăcere și nimic
ca să te-arunce în neant pentru vecie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu