Contrast și realitate

Nu-i ceea ce crezi tu, iubita mea,
un înger printre demoni,
nu e absiul acela fără fund, 
nici țipătul tăcerii și lipsei de speranță,
nici suflet sfîşiat de paradoxuri
nici disperarea morţii,
e starea de melancolie,
de frămîntări materie/idee
ce în adîncul nopţii fără stele
aşteaptă noul răsărit de soare,
o adiere cum e briza mării,
albastru plin de stele
şi milioane de luceferi încă neştiuţi,
o rimă, un răspuns, sau doar speranța lui,
ca miile de - ndrăgostiţi
sau iarba moale sub călcîie.