Forma și spirtul substanței

Ca să facem înţeleasă înțelegerea noastră ca semnificaţie să privim atent proiecția unui film și trecerea de la aparatul de filmat la sunetele, imaginile sau chiar efectele speciale ale proiecției lui pe ecranul cinematografului. Aparatul nu poate proiecta filmul respectiv dacă nu ar avea gândul și ideea care trebuie proiectată, la fel cum nu am putea merge dacă în mintea și judecata noastră umanoidă nu ar exista gândul sau ideea de mers. Mai nou holograme sau cine mai știe ce ca o consecință a virtualului (psihic sau spirit) unui instrument sau aparat. În caz contrar nu am mai respecta principiul Lavoisier. Putem spune metaforic sau ca știință a metaforei că materia fără virtualul ei, ca formă și spirit, este o materie moartă sau că nu are viață, mai exact o substanță moartă, la fel ca și în cazul lipsei substanţei, unde și cînd în lipsa ei este absurdă existența vieții. O substanță moartă care nu poate naște viață dacă nu ar acea esența vieții în definiția sau cuprinsul ei simulatn/dialectic și neconvenţional, știind sau cunoscând că inexistența  nu naște existență iar inexistența vieții nu poate naște viață. Noi suntem dovada clară că substanța ca materie/putere, sau oricare variantă a ei, are un  virtual specific ca formă și spirit care definesc și cuprind existența ei. Dacă știința percepută (matematică, fizică, etc.) a ales să cerceteze, studieze sau să creadă, etc. că substanța este viața însăși este evident că știința ca metaforă (religie, parapsihologie, astrologie, etc.) a ales să cerceteze, studieze sau să creadă, etc. că forma și spiritul sunt esența vieți. La fel cum Aristotel a înțeles limitat ca semnificație că materia este „substanța din care se fac obiectele” și nu simultaneitatea ei nu că substanța este dialectică materiei cu puterea ei sau în cazul nostru a substanței ca materie/putere cu formă și spirit.  

Trebuie să plecăm de la esența simţurilor și organelor de simț, unde și cînd unele sunt directe, ca natură sau mai exact perepţie a naturii ca formă a substanței, altele indirecte ca metaforă sau extrapolare a percepțiilor care sunt gânduri sau idei despre formele și existenţa substanței respective. Doar împreună ca formă și spirit sau percepție/metaforă definesc sau cuprind existența și invers ca simultaneitate/dialectică de secvențe neconvneționale. Să privim natura dincolo de umanul sau știința lui unde și când trebuie să existe o existență formă și spirit al oricărei entități. În caz contrar, noi care suntem entități, însemnă ca semnificație ne-am născut din inexistenţă, cu sau fără natură, nu din natura care suntem și în care existăm, ceea ce nu este posibil. În acest context parametrii direcți a atomilor și moleculelor, pământului sau planetelor sunt forma lor ca masă și energie sau materie și putere, etc. a substanţei iar spiritul  lor este definit sau cuprins de câmpurile lor ca o consecință a masei/energie sau materie/putere, etc. Este, sper, evident că orice câmp, inclusiv gravitațional, magnetic, etc. sunt o consecință a energiilor și masei sau materiei și puterii lor, etc. ale oricărui conținut sau entitate/univers. Știința percepută sau doar medicina însăși au constatat existența unor câmpuri care evident sunt consecinţă a materiei și puterii naturii noastre în general dar doar umane sau științifice. Religia cută sau crede în existența unei aure a fiecăruia dintre noi dar și a oricărui conținut sau entitate/univers. Altfel spus câmpurile pământului, atomilor și moleculelor, cuantelor și stringurilor, planetelor animalelor, planetelor sau galaxiilor, etc. sunt gândurile și ideile sau parametrii indirecți ai lor. La fel cum parametrii umani sau științific indirecți sunt gândurile și idee noastre. Asta nu însemnă ca semnificație să neglijăm antiumanul sau inumanul nostru ca umanoid sau umanoizi, cuante, stringuri, atomi și molecule, etc. Tot așa cum un aparat de proiecție are parametrii lui direcți indirecți sau orice instrument sau aparat, de la tăblițele babiloniene la cărți, CD-uri, benzi magnetice, etc., care pot transmite virtualul lui altor conținuturi sau entități/univers, desigur prin intermediul naturii care sunt și în care există. Și noi facem la fel transferând sau trecând gândurile și ideile noastre altui sau altor conținuturi sau entități/univers.  Cu condiția categorică să nu separăm materia de puterea ei, masa de energie dat mai ales substanța ca materie/putere sau masă/energie de forma și spiritul ei ca simulatenitate/dialectică neconvenţională. Pe ceastă înțelegere a semnificației este clar că orice imagine, hologramă sau realizare a unui conţinut sau entitate/univers este consecința virtualului conținutului respectiv a gândurilor sau ideilor virtuale sau doar a câmpurilor sau parametrilor indirecți ale lui. Parametrii indirecți sau gânduri și idei care prin limitați și nelimitați intermediari, după caz, duc la refacerea lor pe un alt conținut sau entitate/univers, ca natură. Noi uităm întotdeauna că între percepțiile noastre directe și indirecte și natura care suntem sau în care existăm există întotdeauna nelimitați intermediare care devin limitați doar datorită neputinței noastre de a-i compara sau raporta.  Între emitori și receptori sunt nelimitați intermediari, chiar dacă noi sau alții presupunem sau credem cu totul altceva, la fel ca între oricare percepție a unui organ de simț și natura care suntem sau în care existăm. Legăturile neuronale au nelimitați și nenumărați intermediari, după caz, tot așa cum sunt „de la mână până la gură” în sens clasic sau popular. Dacă noi sau alții nu îi putem cuprinde sau defini este cu totul altceva.  Justificarea acestor înțelegeri ca semnificaţie este relativ simplă, dacă ne amintim că fizica cuantică a ajuns acolo unde nu mai putem face măsurători sau dacă ne gândim că infinitul mic sau mare există iar dincolo de el există un nelimitat mare și mic care nu are limită. În caz opus sau contrar ar fi ca și când am pute găsi o limită cifra „zero” sau „infinitul”, chiar dacă știm și cunoaștem că nu le vom putea găsi niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând.

 

În concluzie

forma și spiritul uman sau științific dispar odată cu noi, ca om sau umanoid, la fel ca oricare câmp sau formă a substanței, parametru direct sau indirect, etc., ceea ce este echivalentul morții, nihilismului sau dispariției, etc. al oricărui conținut sau entitate/univers în sens clasic. Nu pentru că moare, este anihilat sau dispare, etc. ci doar pentru că spiritul și forma lui devin și se transformă în alt sau alt fel de conținut sau entitate/univers  care are alt sau alt fel de repere, situații ca repere sau sisteme de referință.