„Imperfecțiune”

Sau inperfecțiune umană sau științifică nmeconvențională și simulatn/dialectică dacă ținem cont că, prin convenţie prefixul „in” este opusul sau contrarul oricărei perfecțiuni și nu al unei permanente umane sau științifică a perfecțiunii. Perfecțiunea ca veșnic/etern, permanența ca numărat/peren al ei. Unde și când permanența este iluzia umană sau științifică a perfecțiunii naturii prin convențiile noastre neconvenţionale. Plecând de la aceste considerente putem observa destul de ușor că „imperfecțiunea” sau inperfecțiunea ei au apărut odată cu omul, umanitatea și știința lor. Inumanul, inumanitatea și inștiința, atomi sau molecule, plante sau animale, planete sau galaxii, etc. nu știu și nu cunosc ce este aceea inperfecțiune, cu atât mai mult „imperfecțiunea” ei. Ca egal, inegal și identic al lor care nu respectă principiul naturii lui Lavoisier sau opus și contrar care „se anulează reciproc”. Ca și permanența sau perfecțiunea, umană sau științifică, odată cu noi, umanitatea și știința noastră a apărut și inexistența ca existență datorită egalului, inegalului și identicului, opusului sau contra, uman sau științific. Altfel spus odată cu gândul sau ideea, umană sau științifică că,

1-1  = 0,

a apărut inexistența, „0”, dar și imperfecțiunea și inperfecțiunile lor, chiar dacă „0” și „1” împreună cu egalul, inegalul, opusul sau contrarul, uman sau științific definesc sau cuprind nu doar matematica ci tot ceea ce este știință de la matematică la religie sau de la percepție al metafora ei, etc. chiar dacă toate aceste convenții sunt inexistențe ca existențe care apar doar odată cu apariția omului, umanității și științei lor. Natura, natura/realitate și virtualul unicității lor cu atât mai mult existența lor nu știu ce este aceea inexistență sau nu cunosc această regulă umană sau științifică în care apare inexistența ca existență. Relație care nu respectă principiul naturii lui Lavoisier și nici nu anulează reciproc, opusul sau contrar al ei ca uman sau știință. Este și ar fi absurd, „imposibil” sau inposibil ca Unicitatea sau Dumnezeu să aibă „imperfecțiuni” sau inperfecțiuni pe o devenire și transformare perfectă ca veșnic/etern, nu ca permanență umană sau științifică numărat/perenă a ei și a noastră.