Lumea poeziilor

Pentru comentarii sau analiză vă propunem poezii sau comentarii neconvenționale ca simultaneitate/dialectică, deoarece totul este filozofie de la literatură la matematică sau de la ștință în sens clasic la religie, astrologie, etc. Religia consideră spiritul ca esență a existenței, matematica, chimia sau fizica, doar substanța fără spirit ca esență, chiar dacă omul este o substanță cu formă și spirit, indiferent de opțiune. Trebuie să depășim sintagma lui Aristotel că „materia este substanţa din care se fac obiectele”, la fel și poezia trebuie să meargă dincolo de limitele ei convenţionale ca filozofie literară. Aristotel sau Eminescu au fost și sunt repere ale omului, umanității sau științei, dar asta nu însemnă să rămânem la aceste repere în mileniul trei sau mai departe, chiar dacă trebuie să avem reperele noastre convenționale. La fel cum părinții, bunicii sau străbunicii noștri rămân sau ar trebui să rămână reperele noastre dar fară a rămâne la limitele lor sau ale perioadei în care au existat ele. Filozofia în definițiile clasice este o „reflectare a realității”, trebuie oare să înțelegem că poezia, matematica, religia, etc. nu reflectă realitatea prin convențiile lor sau că trăirile noastre ca emoții/sentimente poetice sau științifice nu sunt reflectări ale, realităţii? Filozofia convențională ca și poeziile ei, caută să depășească aceste limite convenţionale iar întrebările noastre rămân doar retorice, fără limite, excepții, nedeterminat, absurd sau imposibil, etc.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I.               Da şi nu

 

Eu,

Tu,

Poate nimeni,

De ce nu totul,

Pustiul,

Ar fi...

Între da și nu

 

 

 

 

I.            Da şi nu

 

Eu,

Tu,

Poate nimeni,

De ce nu totul,

Pustiul,

Ar fi...

Ceea ce sunt, ceea ce ești.