A te bucura de necazul altuia este a-ţi recunoaşte propria neputinţă

Nu trebuie să ne bucurăm de necazul altuia, chiar dacă acesta este Gigi Becali, ca să nu spun că asta este doar o frecţie la picior de lemn. La nivelul omului simplu justiţia este pur şi simplu nesimţită pur şi simplu desconsideră cetăţeanul sub masca imunităţii ei. Face orice, minte, ia şpagă, face trafic de influienţă, dă decizii total eronate, etc. ca să nu spun că nu-şi corectează greşelile niciodată şi reformarea conştiiţei salariaţiilor lor va dura o veşnicie ei fiind în afara legii prin imunitatea pe care noi şi parlamentul le-am dat-o.Instituţiile se apără între ele şi îşi apără salariaţii mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu, asta nu este reformă. Justiţia este ca un lucrător al uneri ambasade care este imoral dar are imunitate şi face ceea ce vor muşchii lui. Aberaţia este moralitatea, cei şapte ani de casă, bunul simţ pe care nu-l au, condiţie mai mult decît obligatorie unui sistem cu imunitate.

O iluzie care trebuie luată ca realitate

Din păcate nimeni nu vrea să înţeleagă că esenţa crizei noastre naţionale este criza morală. Nu este esenţial să căutăm cauzele ele fiind şi din perioada comunismului dar şi a democraţiei prost înţelese trebuie să rezolvăm cauza şi nu efectele acesteia. din păcate pentru că filozofia noastră nu este la un anumit nivel calitativ credem în tot felul de variante ale crizei, politice, economice, sociale, etc. În realitate ca de altfel şi în UE criza morală este esenţa celorlalte variante ale ei. ca şi în cazul unui individ lipsa moralităţii duce la ceea ce vedem în fiecare zi la televizor la tot felul de docţi sau oameni simpli. Este o criză a bunului simţ mai ales în ţările comuniste dar şi în cele capitaliste şi asta generază dezastrul viitor. Cei 7 ani de acasă dacă i-am pierdut ne trebuie cel puţin o generaţie ca să îi recuperăm, dacă nu mai multe.

sensuri

Nu cerceta aceste legi
că eşti nebun de le-nţelegi.
Din codru rupi o rămurea
ce-i pasă codrului de ea
ce-i pasă unei lumi întregi
                                 de moartea mea.
G: Coşbuc - Moartea lui Fulger