Am reuşit să finaliez o lucrare importantă, pe de o parte pentru că lămureşte o mare parte a lucrărilor anterioare, pe de altă parte cu siguranţă aduce noutăţi semnificative pe orice domneiu ştiinţific sau neştiinţific.Lucrarea este de ceva timp în lucru (3-4 ani) şi se numeşte "Diacţionar/absolut/relativ sau dialectic". În premieră vă prezint definiţia fatalităţii ca dialectică sau dialectica/fatalităţii ca simulatenitate geneză/nihilism dincolo de interpretările limitate anterioare ba de geneză ba de nihilism separat cînd ştim cu toţii că nu există moarte fără naştere dar nici diaspriţia materiei/energie fără apariţia unei altei materii/energii.Uitaţi pentru un moment "lumile paralele" sau alte interpretări limitate şi priviţi ce interpretăm noi ca dialectica/fatalităţii :
Formă/spirit
Așa cum am menționat anterior la dialectica/entității existența,
indiferent de natura ei este dialectică, în caz contrar existența ar fi aceiași
pentru toate entităţile/univers sau
limitat ca „forme de organizare”. De aceea în acest sens ca interpretare dialectică
simultaneitatea formă/spirit este,
„dialectica/existenței
sau
„dialectica/formă/spirit”.
În contextul acestei interpretări nu
poate fi o existență fără formă sau fără spirit al ei sau doar existență ceea
ce ne arată că în lipsa existenței forma şi spiritul ei nu pot exista. Similar transformării
unde în lipsa ei spațiul şi timpul ei nu există. Nu trebuie un mare efort să înțelegem
că dinamica unei transformări sau transformarea în sine a existenței unei entităţi/univers este dată de
simultaneitatae formă/spirit aceasta
reprezentând modificările permanente ale oricărei existențe. Ceea ce ne
demonstrează că parametrii unei existențe sunt forma şi spiritul ei iar în
lipsa acestei existențe parametrii respectivi dispar o dată cu ea. Nu forma şi
spirtul creează existența ci existența creează acești parametrii ai ei. Forma
şi spiritul au aceiași natură cu existența pe care o definesc indiferent de
realitatea pe care o reprezintă. Astfel o existență materială este definită de
formă şi spirt material în timp ce o existență ideală sau spirituală este
definită de formă şi spirit iluzie/realitate
sau idei. Ideile nu pot fi entităţi/univers
materiale niciodată la fel cum materia/energie
nu poate fi iluzie sau formă sau spirit niciodată.
Ideile ca materie/energie sau
spiritul entității/univers ca materie/energie sau natură sunt o materie/energie sau natură şi nu o
idee. Astfel ideile unui calculator sunt reprezentate de rezonanțe sau idei
reprezentate de fluxuri de biți la rândul lor fluxuri de închis/deschis care sunt materie/energie
şi nu idee umană. În lipsa suportului materie/energie
ideea umană este spirit pur ceea ce nu există ca realitate ci doar ca idee
convențională. f
Geneză/nihilism
Reprezintă lupta dintre apariția şi dispariția
oricărei entităţi/univers sau limitat
la noi este lupta vieții cu moarte pentru totdeauna. Este o dialectică dar şi o
reprezentare a axiomei existenţei ca dialectică, ca limită (interioară sau exterioară) sau neutru ca dialectică a limitei interioare.
Este o limită deoarece orice limită este o geneză/nihilism
ca dialectică sau trecre de la o entitate/univers la alta. Argumentul
acestei treceri este tarnsformarae continuă şi dialectica ce o defineşte. Limitat
la ştiinţă această dialectică este dialectica/punctului,
material sau teoretic dar dincolo de orice ştiinţă, matematică, fizică, literatură,
sau de altă natură științifică este şi dialectica punctelor neștiințifice. Absolut/relativul este o simultaneitate
de secvențe sau puncte materiale definite ca geneză/nihilism ale transformării indiferent de natura lor dar nu
numai atât orice dialectică este element al oricărei entităţi/univers indiferent de natura ei sau a entității/univers. În dicționarele clasice nu întâlnim acestă definiție
chiar dacă întâlnim definiția nihilismului, evident limitat la om şi gândirea
lui, sau geneza definită la fel de limitat şi fără dialectica simultaneităţii
lor. Ca definiție dialectică simultaneitatea
geneză/nihilism este,
„dialectica/fatalității”
Nimic nu poate fi mai semnificativ ca fatalitate
decît simultaneitatea geneză/nihilism
cu formele ei de, echilibru(fatalitate), supraunitare (geneză) sau subunitare
(nihilism). Totul este paradox dar şi fatalitate conform adevărurilor definite
de noi în lucrările respective. Fatalitate nu însemnă doar geneză/nihilism sau paradox sau imposibilul/posibil este în acelaşi timp şi evoluție (multiplicare/divizare) dar şi entitate
sau univers sau altă dialectică definită de noi în acest dicționar dar şi în completările
ce vor urma așa cum este
definită orice entitate/univers prin unicitatea ei ca simulataneitatea a unui
zero nelimitat de mic raportat la nelimitatul de mare al acesteia. În termeni
matematici produsul zero/infinit indiferent de mărimea sau natura unității. În relație filozofică orice
geneză este simultaneitatea nihilismului său şi invers orice nihilism este simultaneitatea
genezei pe care o definește. Adică,
Genj ≡
≡
≠ Nihilj
Acest lucru plecând de la relaţia dialecticii/fatalității,
Dial/fatj ≡
/
≠ Genj ≠ Nihilj .
A limita fatalitatea sau nihilismul sau
geneza doar la oameni şi gândirea lor este ineficient pentru cei care vor să
cunoască sau să ducă această cunoaştere mai departe. Natura sau Entitatea/Univers distruge în
permanență specii şi generații întregi sau sisteme solare şi multe altele
pentru a continua geneza altora în permanență, nu putem spune în aceste cazuri
doar nihilism la fel cu nu putem spune doar geneză mai ales că totul este
dialectic în permanență. f
Gol/plin
Sau dialectica/existenţei/abstracte ca dincolo de semnificațiile ei ca materie/energie (substanță) sau
organizare. Aşa cum am mai spus Entitatea/Univers
sau Absolutul/Relativului ei nu știe
ce este aceea materie au energie şi nici individ sau grup ca organizare nici
măcar ce este acela haos sau sistem. În aceste condiții putem generaliza reprezentarea
existenţei dincolo de reprezentarea ca materie/energie
prin plinul oricărei entități/univers
şi golul acesteia ca energii ce definesc aceste goluri. Această dialectică este
generalitatea existenţei ca existență/abstractă
dincolo de existență ca simultaneitate formă/spirit
sau materie/energie. Din acest motiv simultaneitatae gol/plin este definită dialectic ca,
„dialectica/existenței/abstracte”
sau
„dialectica/gol/plin”.
Care deși reprezintă existența entității
nu are formă şi spirit chiar dacă atât golul cât şi plinul sunt reprezentările energiei/abstracte respectiv al materiei/abstracte ca organizare a entităților/univers. Din aceste motiv
golul mai poate fi definit ca supraunitarul dialecticii existenței în timp ce
plinul poate fi definit ca subunitarul acestei dialectici iar existenta/abstractă echilibrul ei. f
