Sărmane om, în măreția ta
trăiești iluzia realităţii tale
chiar dacă unii dintre noi,
sau uneori
şi tu şi ei ați înțeles sau trebuie să înțelegeți
că moartea mea şi-a ta e
moarte a iluziilor noastre.
Realitatea nu moare niciodată
chiar dacă tot ce e realitate trăiește
doar prin iluzia realităţii noastre.
Aşa cum noi şi tot ce-a fost
sau tot ce va muri putem trăi
doar prin iluzia urmașilor din urmă,
copii sau rude, prieteni sau dușmani
sau
simpli muritori de rând,
dacă putem să facem pentru ei
iluzii sau reprezentării,
rapoarte sau simple comparații
şi nu uita, speranța e doar iubire de iluzii,
reprezentarea doar iluzia/realităţii
iar spiritul doar spaţiul/timp a tot ce este
şi poate fi reprezentare.
