Ultima
picătură de rezonanță
Două secvențe materie/energie din noi sau din alții la un pahar de vorbă fără
sunete sau priviri sau rătăciri deșarte, fără zîmbtere în colțul gurii sau
semne de neînțeles. Doar tăcere, o tăcere transfromată în limbaj sau mai exact
doar rezonanțe nențelese pline de-nțeles.
- Draga mea ce poate fi această ultimă picătură de
rezonanță, ne aparține sau este doar imaginația noastră ca reprezentare dincolo
de noi în oameni sau plante sau simple materii/energie?
- Nimic mai simplu. Este picătura care umple
pharul indiferent de natura lui sau a picăturilor pe care le adună. Oamenii și
plantele și tot ce există știu asta dacă vor iar dacă nu vor subconștientul lor
știe întotdeauna ce este această iultimă picătură a necazurilor lor dar și a
bucuriiilor care le transformă sufletele de la o extremă la alta. Este picătura
aparentului lor dezechilibru față de sistemele lor de echilibur și nu față de Dumnezeul
lor (sau Entitatea/Univers/Neconvnețională)
pe care îl reprezintă. Din păcate ei nu stăpînesc fenomenul în ansamblul lui ci
doar rezonanțele de la care pleacă acest fenomen și care dincolo de fiecare
dintre noi ne fac iubitori sau demonici sau
inutili sau doar simpli oameni de neînțeles. Toți înțeleg, mai mult sau
mai puțin, că există o ultimă picătură de speranță sau ultima picătură a unui
pahar cu apă dar limitele lor trebuie să meargă mai departe căci paharul poate
fi de sticlă sau din alt material dar la fel de bine poate fi sufletul sau
spiritul care ne face ceeea ce suntem fiecare din noi. Nu au înțeles și nu vor
înțelege totul dar trebuie să caute mereu dincolo de limitele lor atît de mici
pentru noi și atît de mari pentru ei. Noi
sau ei sau natura pe care o reprezintă avem picături de rezonanțe neimportant
dacă materie/energie sau doar rezonanțe
abstracte ca idei. Ultima idee a unui spirit poate genera dezastrul sau
celebritatea, prostia sau geniul, ecgilibrul sau isteria, indiferent de natura
lor căci ultima picătură de rezonanță naște dezastrul unei idei sau tăceri sau
limbaj, atunci cînd după nenumărate rezonanțe ca idei conștiente sau
subconștiente ale noastre, sau ale lor, deja paharul este plin fizic sau doar
spiritual. Și nu trebuie să căutăm prea aproape, nu trebuie să căutăm ultima
idee sau picătură de rezonanță sau acțiune ce ne umple paharul trebuie să căutăm
genetica ei neconvnețională de nelimitate astfel de picătri conștiente sau nu
în noi sau dincolo de noi pe toate direcțiile spațiu/timp care ne definesc. Și care au umplut paharul dincolo de
ultima lui picătură de rezonanță de materie/energie
sauidei pe care le cuprinde și care au generat umplerea acestui pahar.
- Ce faci draga mea. La muți Ani!
- Mersi dragule dar încă nu m-am trezit cum
trebuie îmi place starea asta de veghe și vis. Am avut o zi lungă și somnul de seară
înainte de somn mă răsfață după un astfel de efort. Ce bani mai avem în sertar?
- Cam 2000 de lei. Materia își impune legile ei
dincolo de rezonanța sentimentelor noastre.
- Parcă erau mai mulți. Nu mă poți păcăli.
- Să înțeleg că eu i-am cheltuit cu distracțiile
mele care nu există sau poate i-am băut chiar dacă nu prea fac acest lucru, cu femeile
nici atît.
- Am să veruific de acum în acolo și nu o să mai
las banii la întîmplare niciodată.
- Nu vrei să îți primești cadourile mai întîi?
Păcat ar trebui să mă duc la plimbare ca să nu ne
certăm de ziua ei pe un subiect fără importanță. Puțin aer curat îmi liniștește
conștientul și între timp se poate liniști și subconșțtientul meu sau al ei
care ne face materialiști în acest moment chiar dacă nu suntem decît materie/energie.
- Asta însemnă că lipsești de la ziua mea?
- În nici un caz, eu doar evit ultima picătură de
rezonanță ce poate genera criza dezastrului acestui moment sau dezechilibrul
paharului plin al naturii noastre sentimentale. Sărbătoresc ziua ta cu alegerea
mea de a vărsa din picăturile strînse în pahar de-a lungul timpului, în noi, fără să știm sau fără să vrem acest
lucru.
- Asta dacă știi cînd este plin paharul sau cînd
vine ultima picătură de rezonanță materie/energie
sau idei.
- La mulți ani draga mea! Fericirea nu doar se
trăiește se întreține cu mare grijă conștientă și subconștientă pe tot
parcursul acestei existențe.
- La mulți ani mami! Prea multă filozofie noi
doar vrem să fim fericiți, să sărbătoruim. La muți ani! Îi spun și copii o dată
cu berea și dulciurile și cadourile demult pregătite să își intre în rol ca și
multa dispoziție din noi și din jurul nostru.
Am plecat să mă plimb iar pe trotur de-a lungul unui
mare bulevard, printre mașinile parcate aiurea pe trotuar, mă tot gîndesc la
plutonul care în cadența lui fără să știe distruge podul peste care trece. Cu
cîntec sau în liniște fără să știe că ultima picătură de rezonanță este atît de
aproape de ei. Nu doar că aduce dezastrul ideilor lor pe care nu le cunoaștem
dar natura suportă propriile ei dezastre căci ultima picătură de rezonanță nu iartă
nici spirit nici natură nici univers niciodată. Ea construiește sau distruge cu
aceiași ușurință și indiferență în același timp ca expresie a nihilismului ei,
ca expresie a începutului care sfîrșește sau a sfîrșitului ca început simultan.
La fel în noi în spirtul fiecăruia dintre noi ultima picătură de rezonanță construește
și distruge în același timpă și formă și existență și spirit la fel fără să stim
sau plini de conștiența noastră. Și credem de atît a timp că ultima picătură de
rezonanță este cheia micilor sau marilor nostre dezastre sau plăceri sau doar
discuții sau ceartă sau bătaia dintre semenii noștri uneori moartea lor. Paharul
se umle nu într-o fracțiune de secundă ci în toată dimensiunea spațiu/timp a existenței nostre, sau
dincolo de ea, în fiecare secundă sau minut sau oră sau zile de cînd ne-am
născut pînă la moarte. Din cînd în cînd mai vărsăm din picăturile de rezonanțe,
bune sau rele, la gura sobei sau pe margine șanțului sau poate în profesia pe
care ne o alegem sau doar în familia sau copii pe care îi iubim. Dacă acestă rezonanță este materie/energie sau doar idee sau
amîndouă la un loc noi suntem paharul acestor picături de rezonanțe pe care
trebuie să avem grijă să îl gloim din cînd în cînd ca să nu se reverse, ca să
nu provoace dezastre sau doar nemulțumiri. Natura are rezonanțele ei prin
subconștientul fiecărei fințe sau lucru, Dumenzeu la fel sau conștientuil
nostru și nu știm care din ele și cînd poate fi plin paharul sau cînd sau cum
vine ultima picătură de iubire sau de speranță sau a dezastrului acestor
fenomene dar știm că de atîtea ori ”ne sare muștarul” cu sau fără voința sau
știința noastră uneori credem că știm sau căutăm o justificare în ceea ce ni se
întîmplă ca prezent fără să gîndim că paharul nu are doar o picătură ci multe alte
astfel de ultime picături de rezonanță sau idei sau materie/energie. Noi căută o logoică a lucrurilor sau ideilor
naostre uitînd că dincolo de logica naostră și noi și Dumezeu și entitatea care
le cuprinde pe toate logica este ilogică și invers și conștientă și
subconștientă la fel și sens și fără sens pentru totdeauna.
Secvențele discută iar, indiferent dacă atomi
sau molecle, plante sau animale sau mult mai mici sau mult mai mari, nelimitat
de mic nelimitat de mnari,
- Cine crezi că are aceste idei noi sau oamenii
care ne reprezintă?
- Și noi și ei și orice fenomen sau lucru are
rezonanțele lui.
- Mai
mult știi că orice rezonanță are răspunsul ei, la oameni conștiință, la lucruri
răspunsuri de efecte așa ca în cazul podului și plutonului cu care este în
rezonanță ce are ca efect dezastrul lor sau poate doar o teamă de necunoscut
neînțeleasă și de ei ca și de noi sau conștiința fiecăruia.
(Fragment din romanul ”Iluzia unei realități”, Tudor Păroiu)
