Fenomenul prin care nelimitatul de mare devine un limitat/nelimitat ca natură sau infinit
ca idee sau unitate ca rezultat al creației este raportarea lui la un sistem de
referinţă sau altul. Adică orice reflectare este un raport al sistemelor de
referinţă sau al normelor acestor sisteme de referinţă. Nelimitatul de mic sau
de mare sau echivalentul lor față de alte sisteme de referinţă reprezintă
normele acelor sisteme de referinţă şi raporturile lor filozofice sau de altă
natură ca particular. Poate fi un raport/filozofic
cum este în relaţia entităţi/univers
sau matematic dacă limităm raportul/filozofic
la cifre şi numere şi rapoarte matematice. Pentru demonstrație plecăm de la relaţia/filozofică a entităţi/univers
simplificată ca unitate,
1j ≡ 1©j/1®j/1øj ≡ 
,
,
care ne spune că orice entitate/univers ca întreg sau unitate/reflectată
a reprezentării/realităţii este simultaneitatea
reflectărilor ei față de realităţile reflectării ca sisteme de referinţă. Din
această simultaneitate a reflectărilor putem scrie oricare reflectare ca simultaneitate
a celorlalte astfel,
1©j ≡ 1®j/1øj
1®j ≡ 1©j/1øj
1øj ≡ 1©j/1®j,
definite după cum urmează pe domeniile lor de definiție,
©j > 1©j < 0©j
©®j > 1®j < 0®j
©øj > 1øj < 0øj .
Astfel definite reflectările ne duc la concluzia inițială
că oricare dintre ele este raportul/filozofic
sau matematic, după caz, al celorlalte două în raport de sistemul de
reflectare. Unitatea/neconvențională,
1©j, este raportul unității/natură, 1®j, sau realitate în sine cu cea virtuală sau iluzie/realitate, 1øj,
1©j ≡ 1®j/1øj
unitatea/natură este raportul
(filozofic sau matematic) al unității/neconvenționale
cu cea virtuală,
1®j ≡ 1©j/1øj
în timp ce unitatea/virtuală, 1øj, este raportul dintre unitatea/neconvențională
şi unitatea/natură,
1øj ≡ 1©j/1®j.
Raportul/filozofic este un raport general ca totalitate relațiilor elementelor respective (şi
științific/neștiințific ca sistem
dar şi indiferență/întâmplare ca nesistemic
sau haos) în timp ce raportul/matematic
este doar o împărțire (ca identic al științei) ceea ce va da specificul
fiecărui raport în parte. Dacă raportul dintre aceste reflectări ca unități/dialectice se prezintă astfel
este clar că şi raportul domeniilor de definiție ale lor trebuie să fie în
acelaşi raport unde limitele domeniilor de referinţă să respecte raportul lor
filozofic sau e altă natură. Ceea ce este ușor de verificat cunoscând
reflectările limitelor acestor domenii de definiție ca semne/simbol cu semnificație pentru orice entitate/univers sau unitate/dialectică
reprezentativă a entității/univers.
În acest sens ca limite/superioare,
©j ≡ ©®j/©øj ,
(limită natură/spirit ca existență) ceea ce
filozofic este evident știind că nelimitatul ca absolut al entităților/univers este simultaneitatea naturii şi spiritului entităților/univers nelimitate şi ca
diversitate şi ca număr. În acelaşi mod,
©®j ≡ ©j/©øj ≡ ©øj/©j ,
(limită a nelimitatului/limitat al naturii în intuițiile noastre) ceea ce filozofic este din nou evident dacă
luăm în calcul limitat/nelimitatul
naturii sau convențional/neconvenționalul
ei. În final,
©øj ≡ ©j/©®j ,
(limita nelimitatului/spiritual
al ideilor ca rezonanțe şi nu doar specific umane) care filozofic este
explicabil prin neconvenționalul/convențional
al ideilor entităților/univers şi
chiar ale noastre care sunt realitate şi natură prin suportul lor ca substanță
fără de care nu pot exista. În acelaşi mod şi ca limite/inferioare (cu condiția să ne amintim că vorbim de reflectări
ca raportare la sisteme de referinţă unde există inferior şi superior deoarece
ca realitate sau reprezentare nu avem superior şi inferior ci doar superior/inferior ceea ce ne spune că
aceste reflectări sunt în acelaşi timp şi superioare şi inferioare dincolo de
sistemele de referinţă).
Din cele prezentate se vede clar că înlocuirea raportului/filozofic cu unul matematic
este simplă, ca exemplu
©j ≡ ©®j : ©øj
©®j ≡ ©j : ©øj ≡ ©øj/©j
©øj ≡ ©j : ©®j
la fel şi pentru limitele/inferioare. Astfel am ajuns la ceea ce era de demonstrat adică reflectările
noastre sau ale oricărei entităţi/univers
sunt de fapt rapoarte/filozofice,
sistemice (științifice sau neștiințifice) şi nesistemice sau haos (ca indiferență/întâmplare) cu multe alte
cazuri particulare.
Mai mult decât atât, dacă privim cu atenție relaţia
filozofică a creației constatăm aceiași relație între elementele entităţi/univers şi limitele/creației. Relaţia creației ne
arată că orice entitate/univers (vom
lua tot unitatea/dialectică drept
exemplu general)
1j ≡
/
.
/ .
Relație care este reprezentativă pentru oricare realitate/reprezentată sau reflectare a
ei, ea conține de fapt acelaşi elemente ca şi unitatea reprezentativă pentru
orice entitate/univers ceea ce ne
permite să spunem că relațiile dintre elementele relației/creației sunt acelaşi enunțate mai sus adică reflectarea/creației este tot un raport/filozofic care în raport de
sistemul de referinţă al reflectării poate fi sistemic sau nesistemic cu toate
cazurile lor particulare. În practica de zi cu zi orice percepție a simțurilor
noastre (inclusive percepțiile centrului de rezonanțe, pentru noi creier, ca idei
sau comparații de idei) sau ale entităților/univers
pe care le folosim este un raport al acestor reflectări ale realităţii/reprezentate între ele. După
caz poate fi o variantă particulară în
raport de sistemul de referinţă.
Toate aceste relații/filozofie sau reflectări sau rapoarte/filozofice pot fi limitate la
raportul matematic, științific sau neștiințific dar trebuie să ținem cont de
limitare şi corecțiile ei ca interpretare şi rezultate. Orice reflectare este
un raport sau o comparație a entităților/univers
ca reflectare față de sisteme diferite de referinţă sau ca realități/reprezentate diferit ca raportare față de sisteme de
referinţă diferite.
(Extras din lucrarea „Adevăruri/absolut/relative sau
dialectice, adj”- în curs de finalizare - Tudor Păroiu)
