Câmpuri
ca forme și spirite
Nu
putem spune parametrului, câmpului sau minunii, configurației sau psihicului, formei
sau spiritului, etc., că sunt transfer, predare/primire, sau consecință,
cauza/efect, doar de energie sau putere, respectiv de masă sau materiei,
separat, după caz. Cu atât mai mult nu putem spune sau crede că aceste câmpuri,
forme sau spirit sunt substanța uman/științifică sau existență a naturii
în sensul dicționarelor clasice, alte filozofii convenționale sau ceea ce știm
sau credem că știm despre ele, etc. Nici ca uman sau știință dar nici ca
neconvenţional al lor simultan/dialectic, de secvențe și părți ale lor. Din simplul motiv că toate aceste variante sunt
transfer sau consecința a simultaneității lor dialectice și neconvenţionale de secvențe
și părți cu substanța, respectiv existența oricărui conținut sau corp, etc. În
ajutorul nostru vine chiar limbajul convenţional al omului, umanității și
științei care spun deseori că sunt „câmpuri energetice”
sau „forme materiale”, făcând în mod indirect legătura dintre configurația și
psihicul uman/științific cu masa și energia ca substanță specifică, în
sens clasic, dar și a câmpurilor, directe și indirecte ale existenței ca materie/putere
neconvenţională. Ceea ce justifică varianta câmpurilor ca substanță sau masă/energie,
uman/științifice dar și câmpuri ale existenței ca formă/spirit ale
materiei/putere, după caz, etc. Câmpuri ce pot fi directe ca formă sau
indirecte ca spirit, în general ca natură sau doar parametrii direcți și
indirecți ai substanței uman/științifice în particularul lor. la fel cum
este justificată înțelegerea ca semnificație a minuni,
himerei și miracolului, direct/indirecte. Directe ca formă indirecte ca
spirit.
Dacă
plecăm de la definiția neconvențională a câmpului ca parametru
sau câmp electric, magnetic, câmp, minune, himeră, miracol, laic/teiste,
etc., câmp.sistem, Câmp, minune, himeră, miracol, etc., putem constata logicul/ilogicul
variantelor noastre simultan/dialectice și neconvenționale ca natură paradox/absurdă
și perfect/antiperfectă. Cu contrarii care se și nu „se anulează reciproc”.
Unde și când orice parametru are ca dialectică configurația/psihic sau directul/indirectul
lui, câmpul are directul/indirect al lui, existența formă/spirit a
naturii, ș.a.m.d. În lipsa câmpurilor sau doar a parametrilor putem spune că nu
este existență nu pentru că, teoretic nu poate exista, ci doar pentru că ar
dispare o dată cu ele orice interacțiune sau simultaneitate/dialectică
și neconvențională. Nu ar mai exista sau nu au existat gravitația, magnetismul,
greutatea sau influența, etc., de nici o natură și o dată cu ele trăirile,
emoțiile și sentimentele, etc., adică tot ceea ce însemnă existență. Mergem mai
departe, în acest sens făcând legătura cu ideile oricărui conținut sau corp, care prin convențiile noastre
sunt definite ca proiecții directe și indirecte ale parametrilor sau câmpurilor, minunilor sau
himerelor, etc. Răspunzând în acest mod la întrebarea cum se formează ideile din
elemente ale naturii chiar dcaă nu sunt natură ci sunt doar un virtual de
iluzii și umbre. Adică,
Răspunsul
filozofic este relativ simplu, datorită simultaneității/dialectice și neconvenționale
ca secvențe și părți. La fel cum timpul este constant datorită simultaneității/dialectice
a lui cu spațiul iar spațiul este variabil datorită simultaneității/dialectice
a lui cu timpul. Alt fel spus spațiul este constantă/variabilă iar
timpul o variabilă/constantă ca simulatenitate/dialectică de secvențe
și părți neconvneționale. Ca paradox/absurd
al perfecțiunii/antiperfecte în general sau doar perfecțiune/„imperfectă”
în particularul lor. context în care trebuie să admitem că evoluția
naturii logice nu poate admite și nu poate admite discontinuități pe o devenire
și transformare perfect/antiperfectă sau perfect/„imperfectă”
ca
veșnicie/eternă. În căutarea sau căutările noastre nu putem admite că
din inexistență se naște existență și invers, în aceste condiții. Alt fel spus
câmpurile sunt gândurile naturii iar proiecțiile lor de la devin sau se transformă
în gânduri și idile ca sistem sau doar sistem uman/științific. După caz.
Gândurile și ideile creierului nostru uman sau științific ca natură, emitori,
receptori, sinapse și neuroni, etc., sunt precursor al gândurilor și ideilor
minții, judecății și rațiunii noastre uman/științifice ca proiecții pe
scoarța cerebrală sau doar scoarța și scoarțele formei oricărui conținut sau
corp. Sau oricare alte organe de simț directe și indirecte, ca virtual, iluzii
și umbre ale naturii. În caz opus sau contrar însemnă ca semnificaţie sau ar
însemna că ele vin sau evoluează din inexistența lor ca existență anterioară,
ceea ce poate și este doar un absurd sau „imposibil”,
uman/științific.
Dacă
analizăm în acest context înțelegerea lor ca semnificaţie putem constata că
știința percepută are formulele ei, comparat sau raportat la formă și spirit
dar și știința ca metaforă are formulele ei specifice, comparat sau raportat cu
ele. Știința ca percepție prin formulele specifice parametrilor direcți și
indirecți, religia prin extrapolarea lor dincolo de percepţie ca metafore,
decalog sau pilde, etc. Respectiv distanțe, arii, suprafețe, tensiune, culoare,
câmpuri de masă/energie, gânduri și idei, etc., sau doar trăiri, emoții
și sentimente, gânduri și idei ca metafore ale lor prin extrapolare a percepțiilor,
măsurii și măsurabilului lor absolut/relativ. Știința ca metaforă are
percepțiile și metaforele ei specifice
antimăsurabile, „obrajii roșii ai fetelor mari”
sau „bunul
simț”,
etc., al armoniei ca echilibru/dezechilibru, ale pozitiv/negativului
sau al omului simplu, etc. Dacă mergem și mai departe putem constata că multe
din formulele științei percepute nu se referă la formă și nici la spirit. Dar
vom putea constata că mai nou că sentimentele sunt vibrații/rezonanțe la
nivelul ADN-ului uman sau științific ca trăire, emoție și sentiment, etc. Respectiv
vibrații/rezonanțe specifice, adică tot câmpuri, gânduri și idei într-o
variantă sau alta. Diapazonul emite și recepționează un câmp sau câmpuri de vibrații/rezonanță
specifice și nu transferă are drept consecință trecerea substanței proprii ca
natură altei substanțe, conținut sau corp, etc., după caz. Desigur în ambele
variante direct și indirect. La fel cum noi planeta sau orice conținut, etc., transferăm,
emitem și recepționăm, în permanență (numărat/peren), câmpuri directe și
indirecte ca natură sau doar parametrii. Unele percepute altele doar metafore
ale lor.
În loc de
concluzie
Câmpurile și directe ale pământului,
gravitaționale, magnetice sau electrice, etc., dau forma și spiritul lui, sau
forma și spiritul lui sunt masă și energie, materie sau putere, etc. ?
Întrebarea este doar retorică
Lăsând la o parte câmpurile Unicității sau Lui
Dumnezeu, pare evident că toate câmpurile dau forma și spiritul lui și invers. Datorită simultaneității lor dialectice de
secvențe și părți neconvenționale. La fel cum gândurile și ideile naturii noastre
ne dă forma și spirtul sau configurația și psihicul fiecăruia dintre noi dar și
invers. Gândurile și ideile noastre uman/științifice modifică în mod specific,
natura și existența fiecărui ca formă și spirit. În acest spirit al înțelegerii
ca semnificație, câmpurile directe dau forma pământului. Respectiv câmpurile gravitaționale, magnetice, electrice sau de oricare altă natură, dau forma lui ca substanță ca masă/energie sau
materia sau puterea, etc., după caz, dau această formă și invers. În
aceiași clipă/moment în care așa cum am mai spus, noi facem legătura
între câmpuri directe și formă, indirecte și spirit ca gânduri și idei. Câmpurile directe dau forma oricărui conținut sau
entitate/univers, indirecte spiritul lui, ar și invers. Câmpurile indirecte
sau ale nucleului său dau spiritul lui și invers. Cu condiția să le putem cuprinde sau defini, ști sau cunoaște, etc., fără a le limita la definițiile clasice alte
filozofii convenționale, ceea ce știm sau cunoaștem sau ceea ce credem că știm
sau cunoaștem despre ele, etc. În plus spiritul nostru sau al oricărui conținut, plantă, animal, etc., este și spiritul pământului sau lumii întregi și invers. Ca dovadă modificările climatice sau de orice natură datorate spiritului nostru, uman sau științific, bun sau rău după caz. Care modifică sau este modificat
după caz, Comparat, comparativ sau raportat cu repere, situații sau sisteme de
referință.
Moto
Aven
curajul să spunem lumii întregi că atuul nostru este natura pe care o
cuprindem, cunoaște, sau definim în și dincolo de limitele noastre uman/științifice.
Nu putem fi contraziși așa ușor. Poate că avem erorile și greșelile noastre
specifice care trebuie și pot fi corectate în permanență ca dovadă a limitelor
oricărei convenții sau convențional și corecțiile lor necesare. Chiar dacă noi
și neconvenționalul nostru dăm doar direcțiile ca natură logic/ilogică
sau paradox/absurd al perfecțiunii noastre „imperfecte”.
Și nu punctele specifice acestor direcții, percepții sua metafore.
Cel care nu îți este prieten nu ți-a fost
niciodată, nicăieri, nici unde și nici când, deoarece un prieten este toată
viața ca și existența. Ori este ori nu. Nu există nuanțe ale prieteniei lui
chiar dacă uneori vă certați și vă împăcați la fel sau vă spuneți adevărurile
care lor.
