Simultaneitate

Termenul de simultaneitate nu mai este cel convenţional de la care am plecat acum mai mult timp în urmă. În dictionar simultaneitatea este,

“SIMULTANEITÁTE s. f. Însușire a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. simultanéité.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink”,

sau,

“SIMULTANEITÁTE s. f. Însușirea a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: ne-i-] – Din fr. simultanéité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink”.

Din start trebuie reţinut că în convenţional nu există simultaneitate, nimic din ceea ce ştim sau ce reflectăm nu este simultaneitate, doar Realitatea în Sine este o simultaneitate permanent şi continua iar noi doar reflectăm această simultaneitate. Din cauza neputinţei noastre, a limitelor care suntem şi în care existăm nu putem reflecta perfect simultaneitatea ei o reflectăm cînd ca interdisciplinaritate sau cînd ca elemente separate. Dovada acestui lucru este tocmai neputinţa mea şi a noastră de a reda simultaneitatea pur şi simplu cum este în Realitatea în Sine fiind obligaţi să utilizăm alăturarea convenţională a elementelor reflectate  direct sau printr-un simbol specific nouă, relativ şi conventional. Eu am stabilit ca semn pentru simultaneitate “/” el reprezentînd pe de o parte separarea convenţională a termenilor dar şi legătura lor continua. Vom arăta în această definiţie ce este de fapt simultaneitatea ca Realitate în Sine şice este ea ca realitate convenţională iluzie/realitate. Ca Realitate în Sine este o imagine diferită sau mai exact partială, limitată, a unei singure Realităţi în Sine de mai multe entităţi/univers în acelaşi timp sau de aceiaşi entitate/univers. Din acest motiv este absurd să spunem interdisciplinaritate între părţile unui întreg. Este ca şi cînd am spune că părţile unui întreg sînt interdisciplinare şi nu simultane adică organelle noastre sunt interdisciplinare şi nu simultane chair dacă în lipsa unuia noi devenim o altă entitate/univers sau chiar inexistenţă. Atîta timp cît existenţa unei Realităţi în Sine este condiţionată de părţile componente părţile componente sînt o simultaneitate cu întregul pe care îl formează. La fel de evident este faptul că părţile întregului nu sunt întregul şi că ele sînt componente limitate ale acestuia. Oamenii sînt uneori limitaţi să creadă că în cazul în care unui om îi lipseşte o mîmă sau doar un deget sau doar un atom sau moleculă el este acelaşi om. Este o limitare el nu mai este acelaşi întreg el este un om cu o parte mai puţin nu mai are toate componentele umane ca entitate bine definită. Din acest motiv niciodată reflectările noastre raportate la o Realitate în Sine nu pot fi simultaneitatea acelei Realităţi în Sine şi nici nu putem spune că idea formată în spiritual nostru este o simultanitate. Ideea din spirit nu este o simultaneitate datorită faptului că toate informaţiile sunt venite în spirit prin simţurile noastre limitate şi mulţi foarte mulţi alţi intermediari pe căi diferite şi evident în nici un caz simultane. Imaginea nou creată în spirit nu este nici ea o simultaneitate ci o asociere de reflectări aparent simultane. Să dăm un exemplu în cinematografie se crează mişcare din succesiunea celor 24 de imagini pe secundă, imaginea creată nu este o simultaneitate şi ne arată că este o mişcare formată din 24 de imagini successive şi nu simultane. În Realittaea în Sine mişcare se produce simultan şi nu succesiv cum este iluzia noastră optică. La fel cinematografia 3D sau 7D sau cine mai ştie ce, ele sînt trucuri comparative de a ne crea iluzia Realităţii în Sine ca simultaneitate. Uneori ideile noastre sînt mai rapide sau mai lente dar niciodată simultaneităţi ale unei Realităţi în Sine nou formate. Priviţi la un calculator acesta crează iluzia unor simultaneităţi prin comparaţii sau asocieri de biţi grupuri de biţi sau rezonanţe ale acestora el nu realizează niciodată simultan o operaţie ci succesiv ajunge la un rezultat. La fel şi cereierul uman poate mai rapid sau mai încet dar niciodată simultan ci succesiv. Din acest motiv oamenii nu au înţeles initial fenomenul simulatneităţii oricărei Realităţi în Sine deşi au intuit această simultaneitate uneori ca interdisciplinaritate adică similar fenomenului convenţional al reflectărilor successive şi nu celui simultan al Realităţii în Sine. Acum să definim simultaneitatea, în neconvenţional ea reprezintă,

reflectări diferite (limitate) ale aceleiaşi Realităţi în Sine.

Există o formă matematică a acetei simultaneităţi, astfel dacă luăm contrariile, spre exemplu pozitiv/negativul, care sînt simultaneităţi în orice transformare, relaţia lor de simultaneitate se poate scrie,

|N| = |∑p¡| sau invers |P| = |∑n¡|.

Unde N este negativul oricărei transformări, P este pozitivul ei iar p¡ şi n¡ sunt secvenţele lor elementare neconvenţionale. În neconvenţional suma este de la nelimitat de mic la nelimitat de mare în convenţional este de la limitatul de mic la limitatul de mare. Simultaneitatea ne dă şi paradoxul ca generalitate pentru că deşi |N| este identic cu |P| ele sunt reflectări diferite dar identice ale aceleiaşi Realităţi în Sine. Dacă priviţi o sarcină electrică a unui atom sau altceva se vede clar că echilibrul lor este dat de egalitatea sarcinilor în caz contrar se produc efecte de corectare acestui echilibru. Acest efect de corectare a fost denumit în dicţionarul neconvenţional „conştiinţă”. Simultaneitatea este o convenţie, convenţia prin care se înţelege suprapunerea perfectă a doua sau mai multe elemente, sensuri, proprietăţi, etc., inseparabile în realitate, separabile doar în convenţional. Două sau mai multe transformări sînt simultane cînd sînt diferite pe acelaşi spaţiu/timp în orice punct al transformării, adică ceea ce am spus şi noi în definiţie.  Transformările sunt diferite ca mod de interpretare şi nu ca Realitate în Sine care este una singură. Respectiv reflectarea părţilor pentru formarea unei iluzii/realitate ca întreg şi nu a întregului cum este în Realitatea în Sine. Să luăm ca general părţile şi întregul unui om, este evident că luat ca individ suntem o unitate un întreg, luat ca părţi suntem un univers de aici şi simultaneitatea entitate/univers care exprimă acelaşi lucru în mod diferit evident pe simultaneitatea spaţiu/timp.

            Exemple putem da o mulţime, totul în noi sau în jurul nostru este simultaneitate şi nu interdisiplinaritate cum se credea pînă acum. De la transformare/spaţiu/timp, formă/existenţă/spirit, pînă la tote contrariile pe care le cunoaştem sau nu,  bun/rău, frumos/urît, libertate/constrîngere, etc. La contrarii identitatea lor este calr[ adic[ sunt identice dar de sens contrar am putea spune fără să greşim că libertatea este negativul constrîngerii. Nu doar contrariile sînt simultane, transformarea, spaţiul şi timpul nu sunt contrarii, forma, existenţa şi spiritul la fel, materia şi energia la fel sau materia şi idea pe care filozofia anterioară le-a tratat întotdeauna separat. La fel ştiinţele sau neştiinţele sau ştiinţa şi religia dar acestora oamenii le-au intuit simultaneitatea dar le-au înţeles ca interdisciplinare. Nu putem vorbi de două entităţi/univers diferite atîta timp cît nu există limite absolute între ele sau un neutru perfect al contrariilor.  Sînt convins că diferenţa dintre cele două modalităţi de a defini simultaneitaea este clară, pe de o parte să observăm că definiţia convenţională este limitată pe de altă parte că este doar un caz limitat al definiţiei neconvenţionale. Este limitată doar la simultaneitatea faţă de timp nu şi faţă de spaţiu şi transformare. Apoi trebuie observant că definiţia neconvneţională este nelimitată prin caracterul ei general dar şi ca valabilitate nelimitată în spaţiu/timp. Limitarea suntem noi pentru că nu putem să o verificăm în nelimitatul ei, ea este nelimitată şi dincolo de noi sau orice altă entitate/univers. Ca o concluzie suplimentară trebuie să observăm că simultaneitatea ca termen defineşte o lege la fel de neconvenţională cea a simultaneităţii care spune că

„orice entitate/univers este o simultaneitate limitat/nelimitată de alte entităţi/univers”.

Matematic,

 E/U = / ,

Puteţi observa că legea este aceiaşi ca şi definiţia simultaneităţii dar scrisă sub forma unei legi neconvneţionale şi ca text şi ca relaţie matematică.