Matematică neconvenţională: numere naturale

 

Numere umane sau științifice, ca metaforă și percepţie a științei, de la matematică până la religie și invers, de la astronomie la astrologie și invers, etc. Până la numere naturale neconvenționale și simultan/dialectice ca extrapolare a lor de la iluzie la natură ca vibrații/rezonanțe, prin convenție. Știință percepută ca matematică, fizică, chimie, biologie, astronomie sau astrofizică, etc. Metaforă ca religie, astrologie, alchimie, parapsihologie, spiritism, alchimie, premoniție sau medium, etc.  

Să plecăm pentru început de la ceea ce am denumit, științific, în mod convenţional numere naturale matematice, definite prin convențiile specifice matematicii,

N = 1, 2, 3,... n

sau,

N = 0, 1, 2, 3,... n.

În ambele variante sunt doar multiplii unității cu excepția lui zero care ori nu face parte din numerele naturale (fără natură) ori este un submultiplu al unității ca infinit mic (zero cu natură, în nici un caz inexistență). Așa cum am mai spus în alte texte anterioare trebuie luate în discuție și subunitățile numerelor naturale până la un zero ca infinit mic care poate fi în orice variantă a mulțimilor de numere naturale. Nu un zero clasic cu sau fără natură ca nimic perfect sau inexistență pentru veșnicie și eternitate. Ce înseamnă natural este cred evident, este varianta lor ca existență naturală sau întreg al unității, este ceea ce ne dă voie să spunem sau să credem că o jumătate de pâine, măr, orice conținut sau entitate/univers ca multiplu și submultiplu este un număr natural la fel ca virtualul lor sau iluziile și umbrele naturii respective. Asta nu însemnă să confundăm numerele naturale ac iluzii ale naturii cu natura de la care pleacă. Adică un sfert de pâine nu este același lucru  cu iluzia noastră de sfert de pâine ca gând sau idee, egal, inegal și identicul lor, uman sau științific ca opus sau contrar care „se anulează reciproc”. Un sfert sau o parte a unei pâini nu se anulează reciproc cu alt fel de sfert sau parte a ei sau a alteia niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând. Motiv pentru care și natura lor este număr natural dar și iluzia despre ele este naturală prin convenţia sau convențiile noastre sau ale altor conținuturi sau entități/univers. În condițiile în care orice parte este sau devine un întreg și invers și ca natură și ca virtual al ei.  În acest context al înțelegerii ca semnificație numerele naturale, întregi, raționale, iraționale, reale sau complexe, etc. sunt naturale prin existența lor ca multipli și submultiplii naturali, unele ca natură altele ca iluzii ale ei. Ex. 1:3= 0,3333  este număr natural pentru că un sfert sau o treime există independent ca natură și diviziune a unității la fel cum 3 este multiplul ei natural. Dar să nu confundăm gândul sau idee de sfert din mintea noastră ca iluzie, egal, inegal și identic care „se anulează reciproc” cu același număr sau cifră scris pe hârtie, imprimat într-o variantă sau alte, etc. care nu „se anulează reciproc” respectând principiul Lavoisier. Și numerele complexe ca și cele iraționale sunt naturale prin convenţiile noastre umane sau științifice sau natura noastră umană sau științifică, dacă specificăm acest lucru. Deoarece natura noastră este suportul lor ca substanță, formă sau spirit și vibrații/rezonanțe ale lor. Nu trebuie să confundăm naturalul ca natură cu iluziile noastre despre acest natural sau natură, de aceea trebuie precizată sau făcută diferența, prin convenţie. Doar prin convenţie sau convenții se pot face diferențele lor. Din aceste motive noi generalizăm în mod neconvenţional numerele naturale la multiplii și submultiplii unității numerelor naturale, umane sau științifice indiferent de mulțimea lor ca natură, întreg, rațional și real, irațional sau complex al lor, etc. Nu numai atât vom duce generalizarea mai departe ca metaforă sau natură, aceste numere, unde și când unitatea matematică este axiomă sau convenţie spirituală ca spirit al religiei umane sau științifice și o extrapolăm dincolo de limitele umane sau științifice ale religiei, la ca natură, stare sau unicitate, etc. Matematica dar și religia se ajută de convenții și axiome, fatalități și destine, etc., unele ca gânduri sau idei matematice altele ca gânduri sau idei teiste spirituale sau sufletești. În ambele variante axiome și convenţii spirituale ca uman sau știință, ca percepție sau metaforă.

În lucrările domnului Smarandache Florentin se definește un număr oarecare r- ε > r < r+ε , fără a se specifica mulțimea din care face parte, de l acare putem pleca. În acest context dacă sunt numere naturale în sens clasic, întregi, raționale sau reale, etc. fiți siguri că „realitatea” lor nu se oprește doar la gândurile și ideile umane sau științifice ca axiome și convenţii matematice sau chiar religioase. Nu putem discuta de numere reale în condițiile iluziilor și umbrelor noastre umane sau științifice ca virtual decât dacă pune condiții de existență corespunzătoare. Virtualul sau iluziile lui nu pot fi realitate decât dacă punem o astfel de condiţie sau condiții de existență. Și ca virtual dar și ca natură sunt doar vibrații/rezonanțe unele directe altele indirecte ale naturii, ca multipli sau diviziuni.

Așadar orice număr „r”, natural în sens clasic, întreg, rațional, irațional, real sau complex, etc., are multiplii și submultiplii lui care sunt expresia mulțimii numerelor lui naturale raportat la unitatae „r”, oricare ar fi el ca număr sau mulțime. În limitele definiției domnului Smarandache Florentin. Astfel vom avea ca generalitate șirul de numere naturale ale lui „r”,

rnj = r:n, r : (n-1), ... r:2, r, 2r, .... nr,

 sau,

rnj = 0r, r:n, r : (n-1), ... r:2, r, 2r, .... nr,

unde și când 0r este un infinit mic, cu sau fără natură, după caz. Mai mult numerele iraționale sau complexe sunt naturale în limita spiritului uman sau științific, prin condițiile lor specifice de existenţă, ceea ce duce extrapolarea variantelor noastre neconvenționale la o generalizare completă fără limite excepții sau nedeterminat în sens clasic, etc. Cele iraționale există ca natură, chiar dacă nu există o diviziune exactă a lor (ca natură nu există diviziuni exacte ca egal, inegal și identic care „se anulează reciproc”, iar cele complexe doar sunt doar de natură spirituală umană sau științifică dar sunt existențe ca natură sau realitate. Ca și gândurile sau ideile noastre.

Ca să revenim la scopul de la care am plecat aceste numere naturale ca generalitate trebuie să respecte axiomele și convenţiile noastre naturale sau spirituale de existenţă, adică să verifice relația,  

1= 0x∞,

în varianta ei convențională, umană sau științifică dar și neconvenţionalul lor,   

1j= 0jx∞j.

Unde putem înlocui unitatea cu un număr natural oarecare „r”, cu respectarea principiului domnului Smarandache Florentin. Număr care poate fi natural, întreg, rațional, irațional sau complex, etc., după caz. Ca să extrapolăm ca metaforă sau religie este suficient să dăm numărului „r”, prin convenție, deoarece altfel nu se poate, doar natură ca spirit sau suflet, opus sau contrar care nu „se anulează reciproc”, spre deosebire de matematică, unde și cînd egalul, inegalul și identicul ei ca opus sau contrar „se anulează reciproc”.  Dovada că religia nu se bazează pe contrarii care „se anulează reciproc”, este relativ simplă, ne spune să întoarcem și celălalt obraz dacă primim o palmă și nu să compensăm dând noi alta. În aceiași clipă/moment în care dacă primim o palmă nu se anulează cu palma pe care o dăm noi ci sunt două palme. Expresiile „ochi pentru ochi” sau „dinte pentru dinte” trebuie înțelese, ca și cele zece porunci, ca principiu și nu ca regulă a naturii. Având în vedere că scoaterea uni dinte sau ochi nu se anulează cu scoaterea altui ochi sau dinte, sunt doar metafore sau extrapolări ale științei percepute extrapolate sau teiste.

Revenim la oile noastre unde și când unitatea matematică sau teistă sunt doar secvențe elementare ale unui domeniu sau domeniu de definiție. Cea matematică secvență elementară ca unitate matematică cea religioasă secvență elementară spirituală ca gânduri sau idei teiste, fiecare cu specificul ei uman sau științific. Una respectă principul Lavoisier (religia sau orice știință ca metaforă)  alta care nu îl respectă (matematica sau oricare știință percepută). Ca natură trebuie prin convenţie să dăm naturii ce este al ei adică nu mai discutăm de gânduri sau idei umane sau științifice care se adulează sau nu reciproc, ci de natura lor ca relativ sau absolut al lor, nu doar axiome (relativ ca uman sau știință) și convenţii (absolut ca  uman sau știință) ca în cazurile religiei sau matematicii.

Să sintetizăm, în cazul matematicii ca generalizare avem,  

r j = 0rjx∞r j,

  în cazul religiei avem

rsp.j = 0r.sp.jx∞r.sp.j,

unde și cînd există justificarea logică a religiei că orice om este specific ca existență prin spiritul lui, ceea ce matematica sau oricare știință percepută nu ia în discuție. Chiar dacă orice substanță are un spirit al ei, în caz contrar, se poate înțelege ca semnificație că spiritul uman sau științific se naște din inexistență și nu este posibil. Inexistența nu naște existenţă, ca să nu mai spunem că nu există opus sau contrar care „se anulează reciproc” decât ca știință perceput și nu ca metaforă a ei. Ca natură putem scrie,

rn.j = rel.r.j x abs.r.j,

relație care respectă în totalitate principiul Lavoisier (în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă) iar ceelelate variante științifice sunt doar cazuri particulare ale acesteia ca spirit, gânduri sau idei umane sau științifice. Varianta ca natură nu are limite, excepții, nedeterminări, absurd sau „imposibil”, etc. Spre deosebire de celelalte două, una limitată la spirtul uman sau științific ca metaforă sau religie cealaltă ca percepție a spiritului sau matematică. Metafora respectă principiul Lavoisier, percepția științifică nu respectă acest principiu. Ca natură poate fi orice șir domeniu tot sau destin, etc. de conținuturi sau entități/univers, în general, matematic doar cifre și numere iar teist sau religios doar suflete sau spirite specifice fiecăruia dintre noi ca metafore umane sau științifice,  dar și suflete sau spirite de plante, animale, etc., chiar dacă nu se ia în considerație generalitatea lor ca substanţă cu spirit. Și piatra are un spirit al ei ca și apa, planeta sau orice conținut ca entitate/univers, etc. Chiar dacă noi sau alții nu îl putem compara sau raporta la sistemele noastre de referinţă. În generalitatea naturii ca unicitate relația nu mai este o simultaneitate/dialectică a unității sau secvenței elementare cu axiomele și convenţiile ei,

rj = rjx0r.jx∞r.j,

sau,

rj ≅ rj/0rj/∞rj,

  matematic, în cazul religiei,

rsp.j = rsp.jx0r.spj.x∞r.spj,

sau

rsp.j ≅ rsp.j/0r.sp.j/∞r.sp.j,

unde și când „rsp.j” poate fi înlocuit cu „sp.j”, spirit sau suflet, ca natură

rn.j ≅ rn.j/rel.r.j/abs.r.j,

relativul ca axiomă sau fatalitate, absolutul convenție sau destin, unde și când „rn.j” poate fi înlocuit cu conținutul, @nj, iar ca unicitate,

rn.j ≅ rn.j/fat.r.j/dest.r.,

prin convenţiile noastre, unde și cînd rn poate fi unicitate, unic, etc.  

Oricare din aceste relații generează numere naturale specifice ca mulțime de cifre sau numere, spirite, conținuturi ca entități/univers sau natură, unicităţi ca fatalități și destine, etc. atât ca multiplii cât și ca ai unității lor dialectice, rn.j, sau  submultiplii ei.  Matematica și religia au fiecare adevărul și revelaţia ei, religia când constată că orice conținut sau entitate/univers este specific prin spiritul sufletul lui iar matematica constată specificul oricărui conținut prin cifrele sau numerele lui. Valabil pentru orice conținut sau entitate/univers dar și orice știință percepută sau metaforă a ei.

În loc de final ca unicitate orice unicitate este simultaneitatea/dialectică a secvențelor ei elementare ca axiome, fatalitate, etc. sau nelimitatul lor mic cu domeniul, convenţia, absolutul sau destinul lor și mare, adică nelimitat mic/mare, limitatul și extralimitatul ei sau orice unicitate este un nelimitat mare de nelimitat mic întotdeauna. Limitatul ca axiomă, relativ sau fatalitate, etc. extralimitatul ca absolut convenţie sau destin, etc. Mulți dintre indici pot fi neglijați sau subînțeleși după caz.