Generalizarea spiritului sau spiritul naturii (refacere parțială)

Dacă generalizăm înțelegerile noastre ca semnificație în ce privește spiritul ca natură în general și nu doar uman sau științific vom constata că spiritul este un fenomen ca oricare altul și că este suficient să căutăm existența și forma lui ca să putem cuprinde sau defini natura lui ca substanță. Convențiile noastre sunt neconvenționale în sensul naturii și ele decurg unele din altele ușor, de la gânduri și idei umane sau științifice la natură, natură/realitate și virtual al unității lor, într-o simplitate incredibilă. Ca de altfel simplitatea modelării și creației naturii pe care noi o complicăm datorită limitelor noastre și nelimitatului ei. Să privim trecerea de la gând sau idee la modelul sau creația ce rezultă din aceste gânduri sau idei, limitate deocamdată la uman sau știință. Este evident că întâi apare gândul și ideea apoi ideea se transformă prin intermediul naturii noastre umane în conținut sau entitate/univers ca natură sau doar iluzie a lui, corp ca obiect/fenomen. Să privim apoi planeta pământ care are câmpuri, cuante, corzi și stringuri, etc. dar și dincolo de el unde și când nu am ajuns încă sau nu vom ajunge niciodată, nicăieri, niciunde și nicicând. Dacă facem comparații sau le raportăm unele la altele vom constata că de fapt câmpurile oricărui conținut sau entitate/univers sunt în două variante specifice unele directe și altele indirecte. Respectiv unele care interacționează direct cu natura care sunt sau în care există, ale formei, similar parametrilor direcți ai conținutului sau entității/univers,  celelalte care acționează indirect cu natura conținutului respectiv sau din afara lui, ale spiritului, similar parametrilor indirecți, ca gânduri sau idei ale unui centru sau mai multe de vibrație/rezonanță. Ca exemplu umanoidul care suntem are parametrii direcți ai formei prin simțurile noastre directe și indirecți ca parametrii spirituali sau ai creierului. Putem observa că orice ADN sau chiar cuantă, atomul, molecula,  pământul sistemul solar sau galaxia au câmpurile lor directe și indirecte. Chiar și dincolo de ele cuante sau metagalaxii există câmpuri directe și indirecte ale lor specifice. Nu putem spune că electronii nu au câmpurile lor separat de nucleu sau că soarele nu are un nucleu al lui și substanță în jurul acelui nucleu, fiecare având câmpurile lor directe și indirecte. De aici până la gând și idee mai este un pas sau câțiva. Dacă uman sau științific creierul are emitori și receptori acre fac legăturile cu celulele nervoase este evident că acele câmpuri indirecte ale atomului sau planetei, cuantelor sau metagalaxiilor sunt consecința unor secvențe specifice de substanță care le produce iar consecința acestor câmpuri indirecte este gândul naturii cuantei, atomului, moleculei, pământului a metagalaxiilor sau dincolo de ele, etc. Să nu credem sau să spunem că se termină nelimitatul la ele, ar fi absurd sau imposibil din multe motive. La baza câmpurilor, de orice natură, stă  emiterea/recepție  a centrului sau centrelor de vibrație/rezonanță  directă sau indirectă. Directă a simțurilor lor directe ca vibrație/rezonanță comunicată sau emitere/recepție a lor, indirectă ca emitori și receptori la nivel neuronal în cazul uman sau științific iar la nivelul nucleului arome sau cine mai știe ce particule specifice care au vibrațiile lor rezonanțe dar și câmpuri ca vibrație/rezonanță. Ideile sunt doar proiecții ale gândurilor umane sau științific care se formează dincolo de emitori și receptori și câmpurile lor indirecte. La nivel cuantic sau subcuantic unde încă nu am ajuns sau poate nici nu ajungem, în limitele noastre umane sau științifice cu egalul, inegalul și identicul lor și al nostru, care nu respectă natura în general, nici măcar pe cea limitată a lui Lavoisier iar contrariile „se anulează reciproc”.  Natura nu este atât de complicată pe cât știm, credem sau cunoaștem este doar nelimitată, perfectă ca veșnic/etern al devenirii și transformării, ca normalitate a paradoxului. Dacă nu ar exista gânduri și idei, într-o variantă sau alta la nivelul celei mai mici particule descoperite de noi, bosonul Higgs, cuante sau stringuri este evident că spiritul uman sau științific, cu gândurile și ideile lui, s-ar fi născut din inexistență, ceea ce este doar absurd sau imposibil ca paradox uman.

Câmpurile ca și gândurile și ideile planetei sunt transmise plantelor, animalelor sau umanoizilor, etc., unele în mod direct prin aer, apă, miros sau tot ce ne afectează simțurile în mod direct, altele sunt transmise indirect de la nucleu  prin intermediul naturii exterioare a pământului care le amplifică sau le modelează în felul ei și care la rândul lor afectează în mod indirect tot ce există sau trăiește pe pământ. La rândul lor simțurile noastre transmit creierului nostru sau al plantelor animalelor, etc. în mod indirect informațiile primite de la nucleul pământului prin natura lui exterioară. Similar orice conținut sau entitate/univers, de la cuante la metagalaxii, etc.,  prin câmpurile lor directe și indirecte, ne afectează pe noi sau tot ce există, într-o variantă sau alta de la susținerea existenței noastre la anularea susținerii, de la nelimitat mic la nelimitat mare ca consecință sau consecințe sau limitat doar cauze/efect în consecință. Câmpurile directe și indirecte modifică unicitățile din care face parte sau în acre există, inclusiv Unicitatea sau Dumnezeu, din care fac parte ca secvenţe sau părți, oriunde și întotdeauna. Unicitatea sau Dumnezeu nu sunt invariabile, constante sau entități bine definită, etc. tocmai datorită modificărilor tuturor unicităților sau dumnezeilor Lor. Inclusiv umane sau științifice. Orice substanță, conținut sau entitate/univers naște câmpuri directe (ale formei ca parametrii sau condiții de existență) și câmpuri indirecte (ale spiritului ca gânduri sau idei). Și unele și altele modifică permanent toate conținuturile sau entitate/univers, chiar dacă noi în limitele noastre nu putem ști sau cunoaște aceste modifică, de-a lungul existenței lor nelimitate. Asta nu însemnă că modifică imediat totul în noi sau în jurul nostru dar să nu uităm că  noi suntem perfecți și nelimitați ca natură și avem la dispoziție nelimitatul transformărilor noastre și dincolo de noi. Chiar dacă  noi, sau alții în varianta care suntem nu vom putea să cunoaștem sau să cuprindem nelimitatul nostru și al lor. La fel ca noi orice cuantă, atom sau moleculă, planetă sau galaxie, etc. afectează într-un fel sau altul totul în nelimitatul existenței lor. Respectând în acest  fel principiul naturii ca generalitate, inclusiv particularul ei definit de Lavoisier. Pentru gândurile umane ba chiar plane și animale, s-au găsit soluții să le cuprindem sau să le definim parțial prin emitorii și receptorii neuronali, pentru idei, judecată sau rațiune trebuie să mai căutăm la fel cum trebuie să mai căutăm și dincolo de cuante, corzi  sau stringuri. Desigur ținând cont în permanență (numărat/peren) la perfecțiune (veșnic/etern) nu putem ajunge chiar dacă ne dorim, de faptul că totul este o simultaneitate/dialectică neconvențională ca normalitate a paradoxului, la fel cum este perfecțiunea devenirii și transformării, veșnicul/etern, nelimitatul lor mare și mic, etc. Pe care nu le-am putut și nu le vom putea cuprinde sau defini nici măcar ca înțelegere ca semnificației filozofiei neconvenționale și simultan/dialectică, cu atât mai mult doar umană sau științifică. Dacă planeta ar avea doar nucleu ar fi ca un om doar cu creier care nu are organe de simț, mușchi, etc. sau o planetă care nu atmosfera, apele și pădurile, etc., metalele sau pietrele, care să modifice câmpurile nucleului și să le transmită mai departe altor conținuturi sau entități/univers. În aceste condiții și planeta și omul ori nu ar fi existat ori ar fi dispărut instantaneu neavând suportul existențial ca formă/spirit. Din timpuri străvechi omul a știut că planeta și tot ce este pe ea au spirtul lor specific, chiar dacă nu au înțeles ca semnificație sau nu au putut cuprinde sau defini ceastă înțelegere a semnificației ca uman sau știință, egal, inegal și identic al lor specific.

În concluzie, cuantele, pomii sau florile, animalele, omul sau pământul, soarele, galaxia sau metagalaxia, etc. au forma și spiritul lor și o dată cu ele gânduri și idei specifice. Inclusiv ca egal, inegal și identic al lor dar alt sau alt fel de egal, inegal și identic, ca simulatenitate/dialectică de secvențe neconvenționale. De formă nu este cazul să discutăm. Oricare dintre exemplele date sau pe care le poate da oricine, are câmpuri directe și indirecte ca vibrații/rezonanțe, doar reperele, situațiile sau sistemele de referință fac diferența, introducând odată cu ele absolut/relativul lor, limitele, excepțiile, nedeterminatul, absurdul și imposibilul, etc.