De ce să-mi pară rău?

 

De ce să-mi pară rău acum,

de ceea ce am fost,

de ceea ce sunt,

de ceea ce voi fi,

în egoismul meu?

 

N-am fost, nu suntem

și nu putem să fim,

stăpânii existenței noastre,

nici eu, nici tu nici alții,

nici o dată.

 

Noi suntem destin/fatalitate, al naturii

pe cât de logică, ilogică la fel,

un paradox/absurd 

și „imperfect”/perfect al ei

și-acum și dincolo de noi.

 

Doar „imperfect” al ei etern,

Ca gânduri, câmpuri și idei

Ea doar perfecțiunea noastră limitată

Pe cât de logică, ilogică la fel.

 

Fatalitate și destin ce aparține,

naturii care-am fost și care suntem,

naturii-n care-am existat mereu  

și-atunci și-acum și-n tot de-a una.

 

Atunci de ce ne-ar pare rău

În egoismul nostru

că dăm, cândva, ce n-am avut,

ce nu avem și nu putem păstra

 sau duce mai departe?

 

 

 

Natura ne-a dat cadou o viață,

De dincolo de noi

Prin cei care au fost

și care nu mai sunt,

căci viața merge mai departe,

la cei ce vor veni

și dincolo de toți.

 

În infinitul de tăcere din noi

și dincolo de noi,

 nelimitatul de tăcere care suntem

și-n care existăm,

sau viața ce-o primim

și-o dăruim la fel.

 

Să nu ne pară rău

că dăm ce am primit

de la părinții și bunicii noștri,

s-o dăruim la fel,

urmașilor ce vor veni,   

Naturii care suntem

și-n care existăm.

 

 

Natura, țărâna sau praful care suntem

 

Doar vorbe simple, aparent detalii,

alt fel, esențe ca orice esență,

natură sau doar virtual al ei,

de umbre și iluzii,

 a ceea ce am fost,

ce suntem sau vom fi

ca lume, oameni

știutul sau știința lor.

 

Trăiți natura care sunteți

și-n care existați,

căci totu -e natură,

aici și dincolo de noi,

doar virtual de umbre și iluzii

ce-am fost, ce suntem

și ce vom deveni.  

 

Și moartea-i naștere,

de armonie și normalitate,

un paradox pentru natură,

iar noi doar un absurd al ei,

în viață cât trăim

și dincolo de noi.

 

Atunci când nu eram

Eram tot existență, natură

La fel ca de dincolo mine și de voi,  

nu face-ți tragedie

din moartea care vine,

ea naște viața celor care vin

așa cum ne-am născut

și noi și voi și alții.

 

E doar normalitatea,

care-am fost

când nu eram,

Sau când nu ne-am născut,

 cei care suntem încă

și cei ce nu mai sunt.

Ca alți sau alte conținuturi,

doar corpuri, obiecte sau trăiri,

    ori apariție a morții

ori nașteri dispărute.

 

Și dincolo de noi,

suntem tot noi dar alții,

ca alt sau alt fel de natură,

natură care suntem

și-n în care existăm,

din care plecăm și venim

la fel ca țărâna sau praful,

ce-am fost,

ce suntem,

sau ceea ce vom deveni

în infinitul de tăcere.

 Filozofia naturii sau filonatura este singura filozofie care poate avea răspuns la oricare între bare indiferent dacă general valabilă sau doar umna științifică, perfectă sau imperfectă, după caz, sau simultamn/dialectică și neconvențională. Cu contrraii care sunt paradox sau perfecte, absurde sau imperfecte, dar și simultan/dialectice și neconvneționale. singura care dă sens religiei ca existență sau „viață dincolo de moarte”, dar și matematicii ca inexistență anostră dincolo de noi.   

 Probabilul și dialectica lui ca raport de probabilități ale existenței/inexistență

 

Există  două variante ale probabilității plecând de la definiția ei clasică, respectiv formula de calcul a probabilității:

Adică exact ceea ce spun și eu în definiția neconvențională dar plecând de la relația generalizată ca natură a oricărui conținut sau corp, etc. Limitat la uman sau știință  formula matematică a existenței oricărei unități,

1 = 01x∞1,

ca expresie limitată proiecție sau virtual de iluzii și umbre al relației generale a naturii oricărui conținut, corp sau entitate/univers, etc. Relația  naturii cu și fără contrarii care „se anulează reciproc, față de formula matematică doar cu contrarii care „se anulează reciproc”. Adică,

@sim/dialj = @nj/ňj/ňj ,

care este de fapt o relație a probabilului simultan/dialectic și neconvențional al conținutului, respectiv apariției și dispariției lui nelimitare. De unde avem probabilul

@nj ≅ ňj/ňj ,

similar formulei matematice. Respectiv, al apariției posibile ca nelimitat mic și „imposibile” ca nelimitat mare. Imposibilă deoarece nu există o inexistență ca zero sau nimic clasic dispariție ci doar o dispariție ca transformare. Având în vedere că din zero sau nimic, ca inexistență, nu poate naște existență. Unde și când  @nj și 1 sunt unități, dimensiuni unice sau simultaneități iar ňj/ňj și 01x∞1 dialecticile probabilului lor specific. Unele ca neconvențional altele  matematice, unele cu contrarii care se și nu „se anulează reciproc” inclusiv umane sau științifice, altele doar matematice doar cu contrarii care „se anulează reciproc”.

Revenim la cele două variante matematice, cea simplă în care într-o urnă sunt cinci bile numerotate cu 1, 2, 3, 4, și 5, iar noi căutăm probabilul sau probabilitatea ca una din ele să fie extrasă. În acest caz bila 1 ca să fie extrasă probabilul ei este, 

1 = 01x∞1,

sau simplificat,

1 = 1/5x1/1/5 = 1/5x5,

unde și când,

01 = 1/5

iar

01 = 1/5

sau în sensul definiției clasice a probabilității raportul dintre nr. de cazuri favorabile apariției și nr. de cazuri posibile sau domeniul de definiție al apariției sau extragerii. Alt fel spus dintre axioma începutului și domeniul ei de definiție, adică 5. Similar și pentru domeniul de definiție sau nr. cazuri posibile ca extragere al celorlalte bile, adică, 

∞1 = 1/1/5 = 5.

Respectând în totalitate formula clasică a probabilității pe care noi o denumim doar probabil al probabilității ca unitate, dimensiune unică sau simultaneitate, etc.

Tot așa pentru celeste bile, adică,

2 = 02x∞2 = 1/5x5,

3 = 03x∞3 = 1/5x5,

4 = 04x∞4 = 1/5x5,

5 = 05x∞5 = 1/5x5,

Unde și când probabilitatea apariției sau existenței fiecărei bile este 1/5 iar a dispariției sau inexistenței, ca să  nu fie scoasă nici una este totalul nr. cazuri posibile sau domeniul de definiție al extragerii ca existență, 5. 

A doua variantă sau probabilitatea multiplă ca probabil multiplu, se referă la un număr de parlamentari aleși de un număr de alegători. Parlamentari ca aleși respectiv a1, a2, a3, a4, a5, care sunt aleși de un număr de persoane, pentru noi 100 ca eșantion, cazuri posibile, tot sau domeniu de definiție. În acest caz fiecare ales are probabilitatea lui care se încadrează în totalul de 100 ca total număr de cazuri posibile sau domeniu de definiție. Din care 10 declară că aleg a1, 20 a2, 25 a3, 30 a4 și 15 a5, condiție în care a1 are ca număr favorabil de alegători raportat la numărul total de alegători un probabil al lui ca a2, 10/100, 20/100, a3, 25/100, a4, 30/100 și a5, 15/100. Similar variantei dialectice lui ca produs între cele două probabilități adică,

a1 = 0a1x∞a1 = 10/100x100/10,

a2 = 0a2x∞a2 = 20/100x100/20,

a3 = 0a3x∞a3 = 25/100x100/25,

a4 = 0a4x∞a4 = 30/100x100/30,

a5 = 0a5x∞a5 = 15/100x100/15.

Adică probabilul alegerii, apariției sau existenței unui ales este după cum urmează,

a1 = 0a1 = 10/100,

a2 = 0a2 = 20/100,

a3 = 0a3 = 25/100,

a4 = 0a4 = 30/100,

a5 = 0a5 = 15/100.

iar al dispariției sau inexistenței lui sigure.

a1 = ∞a1 = 100/10,

a2 = ∞a2 = 100/20,

a3 = ∞a3 = 100/25,

a4 = ∞a4 = 100/30,

a5 = ∞a5 = 100/15.

Una inversul celeilalte, una ca existență cealaltă ca inexistență a ei, sigură, dar unde și când probabilitatea existenței nu este nici o dată, nicăieri, nici unde și nici când, zero sau nimic în sens clasic, ci un infinit mic oricât de mare sau de mic ar fi prin convenție. Condiție în care probabilitatea apariției probabilului este inversul probabilității dispariției lui, ambele respectând în totalitate definiția probabilității clasice dar și neconvneționale ca raport între numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile, tot sau domeniu de definiție, etc.