I. Probabilul și dialectica lui ca raport de probabilități ale existenței/inexistență

 

Există  două variante ale probabilității plecând de la definiția ei clasică, respectiv formula de calcul a probabilității:

Cazuri posibile ca favorabile existenței imposibile ca posibile sau domeniu de definiție. Adică exact ceea ce spun și eu în definiția neconvențională dar plecând de la relația generalizată ca natură a oricărui conținut sau corp, etc. Limitat la uman sau știință  formula matematică a existenței oricărei unități,

1 = 01x∞1,

nu doar formula matematică limitată la

1 = 0x∞

și nedeterminată, datorită lipsei specificației naturii lui zero și infinitului unității respective. Formulă ca expresie limitată sau proiecție, virtual de iluzii și umbre, al relației generale a naturii oricărui conținut, corp sau entitate/univers, etc. Știind și cunoscând că unitate poate fi orice, de la cuantă la unitate astrofizică și dincolo de ele, etc. În aceiași/diferită clipă/moment în care formulele științifice, laic/teiste sunt limitate la contrarii care „se anulează reciproc” iar relația  similară ca natură fără limite, cu și fără contrarii care „se anulează reciproc”. Folosim expresii ca același/diferit sau clipă/moment, având în vedere vă totul este paradox/absurd ca perfect/imperfect convențional și neconvențional (convențional/extraconvențional, convențional/anticonvențional sau convențional/inconvențional, după caz, clipă/moment, unde și când clipa are ca dialectică loc/vremea, moment spațiu/timp ca dialectică specifică).  În această situație formula devine relație a naturii,

@sim/dialj = @nj/ňj/ňj ,

care este de fapt o relație de probabilitatea simultan/dialectică și neconvențional a conținutului respectiv. Adică o relație ca probabilitate a apariției și dispariției lui nelimitare. Unde și când avem probabilul

@nj ≅ ňj/ňj ,

similar formulei matematice

1 = 01x∞1,

sau

1 = 0x∞,

după caz.

Respectiv, favorabilul sau posibilul conținutului simultan/dialectic, favorabilul ca nelimitat mic și „imposibil” posibilul ca perfecțiune sau nelimitat mare, al existenței conținutului. În cazul uman/științific zero sau nimicul ca favorabil sau „imposibil”, 1 sau infinitul ca posibil al unității respective. Imposibilă deoarece zero și unu sunt unități matematice care nu există decât prin convențiile noastre inexistente sau constante pe o devenire și transformare perfecte. Cu atât mai mult ca nedeterminat al lor matematic sau probabilitate zero și nimic, care nu există. Știind și cunoscând că din zero sau nimic ca inexistență nu poate naște existență, la fel cum noi sau orice conținut nu ne putem naște din inexistență, zero sau nimic. Cu atât mai mult inexistență, zero sau nimic în sens clasic ca dispariție sau inexistență constantă, în condițiile în care paradoxul devenirii și  naturi nu permit constante sau invariabile sau contrarii care „se anulează reciproc”, chiar dacă există în mintea, judecata sau rațiunile naturii, ca virtual, iluzii și umbre, câmpuri, gânduri sau idei, ale ei. Ceea ce duce la concluzia că totul este probabilitate și probabil ca natură, conținuturi sau corpuri ale ei, etc.,  având în vedere că din zero sau nimic, ca inexistență, nu poate naște existență. Unde și când  @nj și 1 sunt unități, dimensiuni unice sau simultaneități iar ňj/ňj și 01x∞1 dialecticile probabilului lor specific. Unele ca neconvențional altele religie sau matematică, uman/științifice sau laic/teiste, unele cu contrarii care se și nu „se anulează reciproc” altele doar cu contrarii care „se anulează reciproc”.

 

Revenim la cele două variante matematice, cea simplă în care într-o urnă sunt cinci bile numerotate cu 1, 2, 3, 4, și 5, iar noi căutăm probabilul sau probabilitatea ca una din ele să fie extrasă. În acest caz bila 1 ca să fie extrasă ca probabil al ei este, 

1 = 01x∞1,

sau limitat la exemplul nostru,

1 = 1/5x1/1/5 = 1/5x5,

unde și când,

01 = 1/5

iar

∞1 = 5

sau în sensul definiției clasice a probabilității ca probabil, raportul dintre nr. de cazuri favorabile apariției 1 și nr. de cazuri posibile 5, 1 ca unitate, 5 ca domeniul de definiție al apariției sau extragerii. Alt fel spus dintre axioma începutului 1 și domeniul ei de definiție, adică 5. Similar și pentru domeniul de definiție sau nr. cazuri posibile ca extragere al celorlalte bile, adică, 

∞1 = 1/1/5 = 5.

Respectând în totalitate formula clasică a probabilității pe care noi o denumim doar probabil al probabilității ca unitate, dimensiune unică sau simultaneitate, etc.

Tot așa pentru celeste bile, adică,

2 = 02x∞2 = 1/5x5,

3 = 03x∞3 = 1/5x5,

4 = 04x∞4 = 1/5x5,

5 = 05x∞5 = 1/5x5,

cazurile fiind egale și constante cu contrarii care „se anulează reciproc” dar „imposibile” ca natură paradox sau perfectă. Dincolo de mintea, rațiunea judecățile și convențiile noastre, etc. Unde și când probabilitatea apariției sau existenței fiecărei bile este 1/5 iar a dispariției sau inexistenței lor domeniul lor de definiție 5, ca să  nu fie extrasă nici una și care este totalul numărului de cazuri posibile ca domeniu de definiție al extragerii ca existență, 5. 

A doua variantă sau probabilitatea multiplă ca probabil multiplu, se referă la un număr de parlamentari aleși de un număr de alegători. Parlamentari ca aleși respectiv a1, a2, a3, a4, a5, care sunt aleși de un număr de persoane, pentru noi 100 ca eșantion, domeniul de definiție sau cazuri posibile. În acest caz fiecare ales are probabilul lui specific, favorabile, care se încadrează în totalul de 100 ca total număr de cazuri posibile sau domeniu de definiție. Din care 10 declară că aleg a1, 20 a2, 25 a3, 30 a4 și 15 a5, condiție în care a1 are ca număr favorabil de alegători raportat la numărul total de alegători un probabil al lui ca 10/100, a2 20/100, a3, 25/100, a4, 30/100 și a5, 15/100. Similar formulei prezentate mai sus, ca produs între cele două probabilități adică probabilul lor este,

a1 = 0a1x∞a1 = 10/100x100/10,

a2 = 0a2x∞a2 = 20/100x100/20,

a3 = 0a3x∞a3 = 25/100x100/25,

a4 = 0a4x∞a4 = 30/100x100/30,

a5 = 0a5x∞a5 = 15/100x100/15.

Respectiv probabilul alegerii, apariției sau existenței unui ales după cum urmează,

a1 = 0a1 = 10/100,

a2 = 0a2 = 20/100,

a3 = 0a3 = 25/100,

a4 = 0a4 = 30/100,

a5 = 0a5 = 15/100.

și al dispariției sau inexistenței lui sigure,

a1 = ∞a1 = 100/10,

a2 = ∞a2 = 100/20,

a3 = ∞a3 = 100/25,

a4 = ∞a4 = 100/30,

a5 = ∞a5 = 100/15.

Una inversul celeilalte, una ca existență cealaltă ca inexistență a ei, sigură, iar produsul or cuprinde sau definește unitatea respectivă. Unde și când probabilul și probabilitatea existenței nu este nici o dată, nicăieri, nici unde și nici când, zero sau nimic în sens clasic, ci un infinit mic oricât de mare sau de mic ar fi prin convenție. Alt fel ar fi ca și cum aleșii ar fi un rezultat la inexistenței alegerii. Condiție în care probabilitatea apariției probabilului este inversul probabilității dispariției lui, ambele respectând în totalitate definiția probabilității clasice dar și neconvneționale ca raport între numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile, tot sau domeniu de definiție, etc.  sau alt fel spus al cazurilor favorabile și antifavorabile în sens clasic. Nu posibile deoarece pasibilul inexistenței lor este infinitul sau nelimitatul lor, după caz, nu doar posibilul lor uman/științific, laic/teist. În concluzie totul este probabilitate și probabil ca natură, conținuturi sau corpuri ale ei, etc.,  dar mai ales virtual de iluzii și umbre ca probabil și probabilitate, având în vedere că din zero sau nimic, ca inexistență, nu poate naște existență, în sens clasic și neconvențional.