De ce ne pare rău?

De ce să-mi pară rău acum,

de ceea ce am fost,

de ceea ce sunt,

de ceea ce voi fi,

în egoismul meu,

uman sau științific?

Nu suntem, n-am fost și nu vom fi

proprietarul existenței noastre,

Nici eu,

Nici tu

Nici alții, nici o dată.

Suntem destin/fatalitate de natură,

pe cât de logică, ilogică la fel,

Ca paradox/absurd de „imperfect”/perfect,

Pe cât de logice, ilogice la fel,

fatalitate și destin ce aparține,

naturii care suntem,

naturii-n care existăm

și-atunci, și-acum și-n tot de-a una.

Atunci de ce vă pare rău

În egoismul vostru

că dăm cândva ce n-am avut,

ce nu-i al nostru,

ce nu va fi sau nu avem,

sau ce-am primit cadou doar provizoriu,

în infinitul care suntem,

nelimitatul care-am fost

și-n care vom mai fi,

de-a pururi?.

De ce ne pare rău acum la toți,

în egoismul meu și-al nostru

și mie, ca și vouă,

de ceea ce am fost,

ceea ce suntem încă

și ceea ce vom fi,

în egoismul nostru,

uman și științific sau laic și teist ?.

Mi se limitează postările și nu mai pot posta pentru toți membrii și toate grupurile sau persoanele care ne urmăresc sau pe care le urmărim, ca fiind prea multe postări. Ne cerem scuze.