Câmpuri, gânduri și idei

 Din cilul Filozofia Naturii

Să privim trecerea de la gând sau idee la modelul sau creația ce rezultă din aceste gânduri sau idei, limitate deocamdată la uman sau știință. Este evident că întâi apare gândul și apoi ideea apoi ideea se transformă prin intermediul naturii noastre umane în conținut sau entitate/univers ca natură, mașină, avion, etc.,  alte gânduri sau idei prin gândirea noastră, doar ca virtual de  iluzii și umbre umane sau științifice. Să privim apoi planeta pământ care are câmpuri, cuante, corzi și stringuri dar și dincolo de el, unde și când nu am ajuns încă sau nu vom ajunge nici o dată, nicăieri, nici unde și nici când. Dacă facem comparații sau rapoarte vom constata că de fapt câmpurile oricărui conținut sau entitate univers sunt gândurile însăși ca emitori/receptori care produc aceste câmpuri. Câmpuri ca natură și virtual al ei care proiectate pe scoarța cerebrală devin idei similar unei proiecții cinematografice pe o pânză sau suprafață oarecare, care este de fapt rezultatul sau consecința ideilor aparatului de proiecție respectiv dintre emitori ca lumină și peliculă ca receptori proiectați pe o scoarță sau suprafață oarecare, lentile care readuc imaginile pe o suprafață specifică și redevine natură. Ecran cinematografic sau de altă natură. Nu proiecția pe ecranul cinematografic este natură și nu gând, câmp sau idee a aparatului proiecție. La baza câmpurilor este emiterea/recepție a centrului sau centrelor de vibrație/rezonanță  indirectă, (creier sau de altă natură), în cazul nostru aparat de filmat sau nucleul pământului iar în cazul uman sau științific doar creierul lui umanoid. În toate cazurile dincolo de sunt câmpuri (anorganice) sau gânduri (organice) și proiecții ale lor specifice care apoi pot fi refăcute ca natură prin intermediul naturii care a produs câmpurile, gândurile și proiecțiile lor ca idei spirituale sau indirecte. Inclusiv câmpuri, gânduri și idei organice în particularul lor uman sau științific. Dacă nu ar exista câmpurile în variantele lor organice și anorganice, ar însemna ca semnificație ori că gândurile și ideile nu ar exista ori că toate acestea ar apare din inexistență, inclusiv ca uman sau știință, ceea ce este sau ar fi cel puțin absurd dacă nu „imposibil”. Inexistența nu poate naște existență și nici invers. Câmpurile și ideile planetei sunt transmise pământului care le amplifică și care la rândul lor afectează în mod indirect pământul dar și celelalte planete sau galaxii în diferite variante, de la nelimitat mic la nelimitat mare. Câmpurile nucleului și dincolo de ele ca cuante, corzi sau stringuri, atomi și molecule, oameni și planete, etc., care au drept consecință devenirea și transformarea simultan/dialectică și neconvențional a întregul, totul, și destinul, etc., care sunt și în care există. Prin ceea ce sunt ca universul al lor interior/exterior sau doar fenomen interioare/exterioare după caz, în oricare variantă a lor convențională și neconvențională. Câmpurile, gândurile și ideile spirituale, în mod indirect, prin intermediul naturii care sunt și în care există, ale formei în mod direct prin aceiași natură, indiferent de situație, natură sau organizare a lor, inclusiv umane sau științifice. Consecința acestor câmpuri, gânduri sau idei directe și indirecte merge mai departe prin conținuturile pe care le cuprind sau definesc sau de care sunt cuprinse sau definite care la rândul lor cuprind sau definesc Unicitatea cu unicitățile Ei sau Dumnezeu și dumnezeii Lui, după caz. În acest context orice unicitate conținut sau corp, în generalul sau particularul lor, etc. are sau naște câmpuri, gânduri și idei, directe și indirecte, care pot deveni sau pot fi transformate ca natură prin natura care sunt și în care există. Pentru câmpuri organice ca gânduri și idei organice pentru câmpuri anorganice ca gânduri și idei anorganice specifice. Unele ca emitori și receptori, organici altele ca emitori și receptori anorganici cu exemplele care vă stau la îndemnă fiecăruia dintre voi. Să nu uităm că totul este o simultaneitate/dialectică neconvențională de secvențe și părți, ca armonie și normalitate a paradoxului la fel cum este perfecțiunea/„imperfectă” a devenirii și transformării, în nelimitatul ei mic sau mare, după caz. Chiar dacă unii sau alți putem înțelege sau nu, acceptăm sau nu, aceste semnificații sau altele, etc.

Dacă planeta ar avea doar nucleu organic sau creier, am putea să îi spune animal, om sau umanoid, după caz, care nu ar avea organe de simț, mușchi, etc., specifice, chiar dacă știe, cunoaște sau definește propria existență prin „eu sunt”. În aceste condiții ori planeta ar fi devenit animal, om sau umanoid, transformând propriile organe ale ei de simț, directe și indirecte, etc., ori ar fi dispărut de mult ori nu ar fi existat. Ar fi ca și când am putea mențin viu un creier uman sau animal pe un suport anorganic, cu organe de simț specific anorganice. Nici invers nu este posibil ca un om sa fie coordonat sau condus de un creier anorganic sau calculator.  Nu pentru că teoretic nu s-a putea ci doar pentru că natura nu acceptă compromisuri de acest fel. Ea nu este o .., colaborare, asociere, dualitate sau interdisciplinaritate ci este o simultaneitate/dialectică și neconvențională de secvențe sau părți. Orice atom și moleculă are organicul lui cu care participă la tot, întregul sau destinul organic, în aceiași clipă/moment în care atomii care participă cu anorganicul lor la simțurile specifice anorganice, nu pot participa în aceiași clipă/moment cu organicul lor la, tot, întregul sau destinul organic, din care nu fac parte ca natură, etc., ca simultaneitate/dialectică și neconvențională ci dar ca asociere, colaborare, dualitate, interdisciplinaritate, etc. În aceste condiții și planeta și omul ori nu ar fi existat ori ar dispare instantaneu neavând suportul existențial ca formă/spirit, de aceiași natură. Forma fiind anorganică iar spirtul organic. Pur și simplu nici om sau animal nici planetă sau doar atomi și molecule. Din timpuri străvechi omul a știut că planeta și tot ce este pe ea au spirtul lor specific, de aceiași natură, chiar dacă nu au înțeles ca semnificație sau nu au putut cuprinde sau defini această înțelegere a semnificației în limite umana sau științifice. Considerând că omul că este în afara naturii lui sau mai exact separând omul și umanitatea umanoidului cu contrarii care „se anulează reciproc” de antiumanul sau druidul lui care are contrarii ce nu se anulează reciproc”. Chiar dacă sunt doar o simultaneitate/dialectică și neconvențională de secvențe și părți, după caz, ca paradox, armonie și normalitate a lui ca  devenire și transformare prefect/imperfectă”, etc.