Pentru păreri, corectură sau discuții
Nu-mi pare rău...
Nu-mi pare rău că plec
Îmi pare rău că nu mă mai
întorc,
nici când și nici
o dată,
așa cum sunt sau cum am fost,
sau alt fel spus nu pot
cuprinde sau cunoaște
Natura care sunt, cu-atât mai
mult
Perfecțiunea și
nelimitatul Ei.
Când ura ta va deveni iubire
Vei înțelege
ne-nțelesul lor
Căci paradoxul este ură și
iubire
La un loc sau simultan,
Ca viața cu moartea/naștere a ei,
lumină/întuneric
sau virtual de umbre și
iluzii,
ca paradox de armonie și
normalitate,
de contrarii.
Și tu și eu
de-acum vom ști ce este
Perfectul/”imperfect” ca paradox
Ca veșnic și
etern,
Chiar dacă nu
cuprindem
sau cunoaștem,
Nelimitatul lor de ne-nțeles
sau înțeles și
extraînțeles,
Cu mintea, judecata sau
rațiunea noastră,
limitată,
de gânduri și
idei.
Nu-mi pare rău...
Nu-mi pare rău că plec
Îmi pare rău că nu mă mai
întorc,
nici când și nici
o dată,
așa cum sunt sau cum am fost,
sau alt fel spus nu pot
cuprinde sau cunoaște
Natura care sunt, cu-atât mai
mult
Perfectul/„imperfectul” Ei, nelimitat.
Când ura ta va deveni iubire
Vei înțelege
ne-nțelesul lor,
Căci paradoxul este ură și
iubire
La un loc, dimensiune unică de
simultan,
De viața ca naștere/moarte a ei,
Fatalitate și
destin de întuneric și lumină.
Ca virtual de umbre și
iluzii,
ca paradox de armonie și
normalitate,
de contrarii.
Și tu și eu
de-acum vom ști ce este
Perfectul/”imperfect” ca paradox
Ca veșnic și
etern,
Chiar dacă nu
cuprindem
sau cunoaștem,
Nelimitatul lor de ne-înțeles
sau înțeles și
extraînțeles,
Cu mintea, judecata sau
rațiunea noastră,
limitată,
de gânduri și
idei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu